Negru Vladimir

Scindarea obiect-subiect este doar aparenta, valul sub care se asterne \"realitatea\" perceptiei alterate asupra cosmosului, iluzia separarii acolo unde totul este fluid si transcede actul jumatate moral, jumatate pervers al adorarii... asta vad eu aici devotiune fata de un \"eikon\" si adorarea unui intreg pre-vizualizat in opuse.
In lumea in care cuvintele se \"izbesc si aluneca\" iar renuntarea capata valente mistice prin taierea celor trei capete ale balaurului in spatiul creatural al lepadarii unui Petru pagan, aproape saman autoarea face un gest pe atat de nesabuit pe atat de tragic... se dedubleaza potentand misterele, in-cuiband iluzia intr-o alta iluzie ca si papusile acelea rusesti... dar pana la urma... de ce nu?
O poezie superba.

Dana... laleaua a murit din pacate... nu a fost sa se prinda... probabil pentru ca e greu de trait langa mine :)
Alexandra... tu esti un copil care nu cunoaste frumusetea darului sau... mi-a placut in mod deosebit comentariul tau... plin de miez.

Vasile exista sau nu exista... e o dilema veche si avem doua posibilitati... fie ii trecem printre coarne fie o luam de coarne... pe stimata dilema.
Initial poezia a fost destinata altui gen de deschidere, de aceea degajez in unele locuri insa s-a materializat pana la urma in acest mod... m-am gandit si eu ca melanjul e o solutie pentru interactiune... dar importanta e Lorenza si renasterea, nu crezi? :)
Multam de cele colturi cinci pe care le-ai atarnat de poezie.

\"apoi adăpostea în sân nemișcarea
hrănindu-și fluturele
din rădăcinile lumii\"... de multa vreme nu am citit ceva asa de curat si care sa depaseasca stratul concretului in care ne afundam pana la tample. Ma bucur ca mai poti scrie asa... candva si eu eram la fel.
Toata poezia asterne un strat de simboluri, o lume deosebita intr-un stil vechi dar nu invechit... uite exista si poezii in care poti trece de primul nivel de interpretare.

Raul este interesant cum ma percepi tu... probabil astfel arat vazut din afara si e bine ca imi spune cineva :) Finalul e mai mult stingere si nu revolta... pur si simplu renuntare.
Florina... nu face nimic... dar nu era mare lucru de inteles.

Loredana... sper ca nu ti-am \"imprumutat\" totusi starea... cat despre masochism nu e cazul aici... e doar o alta fata a celor ce vin spre noi si de care ne miram de parca ne-ar fi fost pana acum straine.
Florina... nu prea imi plac lucrurile teatrale si chiar nu asta am intentionmat sa comunic prin acel comentariu... despre altele mai vorbim, discutam.
Ioana... si eu m-am gandit la o reasezare a strofelor dar am dat credit intuitiei pentru ca acest text nu a fost construit ci a venit oarecum de-a gata... inceputul mi-a placut asa pentru ca poeziile sunt pentru mine un jurnal iar prima parte da senzatia unui roman... da, amestec de verbe si timpuri... ai intuit corect sensul finalului si anamnesisul... m-am oprit la copilarie.
Va multumesc.

Dana... ai dreptate... nu sunt atat de elegant precum grecii in a gasi bucurie in tristete... probabil deja deprim lumea pe aici asa ca ma voi opri.
Ruxandra... ai dreptate cumva dar sunt intr-un loc in care imaginatia nu foloseste la nimic.
Va multumesc pentru comentarii.

Mi-a placut... ghilimelele?
Uite \"Tu nu poți iubi! Știi asta\"... un inceput neverosimil ca o carte fara prefata ce iti intra abrupt in minte.

\"În realitate liniile nu se uneau. Lipsea ceva. Nici o linie nu a reușit să se intersecteze vreodată cu tine, nici măcar eu.\"... fara comentariu... pur si simplu firesc.
De fapt asta apreciez aici dincolo de partile mai incarcate zic eu inutil... autenticul. Oricare ar fi el si oricui ar apartine :)

Reusit acest imn adus omului ca fiinta jumatate tarana, jumatate cer, prins in suprema capcana pe care ne place sa o numim \"creatie\"... barbatul se implineste prin contemplarea frumosului (cred ca ii dai un sens larg si nu te limitezi la estetica trupului, femeia se mantuieste prin barbat... ai condensat cu mult talent probleme ce au framantat mintea multor ganditori si ai \"rezolvat\" si misterul genezei sensului parte umanizata a limbajului... mie mi-a placut simplitatea si pentru asta asez \"canarul\" aici :)

Andrei multumesc ca ai citit si ai lasat semn... nu e musai revolta ci doar constatarea unei ordini interioare ce nu se afla in consonanta cu realul... nebunia din acest punct de vedere este exceptia la normele comune, inclusiv in \"adancime\".

Ma bucur ca va place si voua Kahlil Gibran... un om intelept.

Carmen... nici o problema... nu iti fa griji degeaba... se intampla :)

Lory... in momentul in care am postat textul si am lasat lista de comentarii deschisa atunci mi-am afirmat implicit disponibilitatea de a asculta parerile celorlalti deci nu e nici o problema. Eu totusi cred ca voi dormi la noapte caci nu nu cred ca pe Bau-Bau il cheama J-F Carbunaru:)
Cat despre prostii... hmm

J-F Carbunaru... sa o lasam atunci la nivelul lui \"poate fi\"... ma intreb insa daca ai vizualizat imaginea... cum e sa serpuiesti ca apa pe un teren denivelat care accentueaza tocmai senzatia de referinta... ma rog probleme de perceptie pana la urma. Cat despre intrebarile acelea daca am spus ceva banal ma iarta... poate ca eu fiind mai incet la minte abia de curand am descoperit asta :)
Costin... multumesc... trebuia sugerat si golul cumva :)

\"am între degete nisipul unei mări pe care nu am văzut-o niciodată. i-am admirat depărtarea gustând-o de pe buzele unui poem prea înalt care începea de undeva din pământ și se înălța doar puțin peste moarte\"

\"adâncindu-se într-o altă iubire ca într-un mormânt proaspăt\"

O \"personala\" cu imagini foarte puternice, ce nu accepta caderea in banal, frumos care deriva tocmai din dimensiunea tragica a perceptiei... un fel de perspectiva sisifica asupra vietii, translarea intre abandon si iesirea din sine, metamorfozarea in forme ilizibile fiintei umane... oboseala... nevoia de sfarsit. Te inteleg foarte bine, cred. Mi-a placut tare mult.

O \"bagatela\" cu multe mirodenii intr-o simpla si poate tocmai de aceea foarte expresiva atingere... \"traseul\" barbatului prin femeie prefigureaza iubirea cerului ce cade ploaie peste pamant, o patima cosmica... poema ta m-a dus cu gandul la cuplul divin Siva/Shakti care creaza lumi facand dragoste... tu un discipol al caii tantrice de mana stanga :)

Andrei... si aici am recurs la simbol dar nu pentru a revela intr-un spatiu al atingerii non-rationale ci in ideea de a ascunde... umarul, hmm... 10 acela :)... multam si pentru \"luminator\".
Raul... ai intuit perfect... totul se petrece pe niste scari, atunci cand personajele se afla la intersectia unor lumi diferite, dar se deschide o poarta iar ea e mai rapida in a urca iar el mai lent in a cobora... versul acela de mijloc subliniaza o nefireasca intalnire intre htonian si cer.
Gelu... sa stii ca si eu am simtit ca poezia aceasta e mult mai fragila ca altele... poate doar un loc in care femeia de apa se poate regasi.
Alina... multam, sunt multe de spus intotdeauna dar atat de sarac limbajul.
Mi\'raj... eu vad femeia de apa ca o salbaticiune care isi schimba mereu formele... poate fi precum spui tu, de foc, de pamant, de aer, ca si \"pescarusii\" tai, imi place sa-i las o multime de grade de libertate... cat despre pierdere jocul meu este unul liber, nu mai am ce pierde.
E plina Londra de cluburi chiar daca desigur peisajul este unul balcanic cum bine spui, iar prima strofa s-a vrut o punere in scena doar, in simboluri personale greu accesibile... versul acela... ma bucur ca ti-a placut.

Andu... treaba grea cu aceste confuzii... mai stii ce poate iesi? :) Sa inteleg ca textul ar trebui reincadrat daca nu e poezie. Fii mai indraznet, uita-te si pe sub fustele Violettei.
Thais... uite... ai intrat, apoi iesire si iarasi... poate de la atata curent intra si ceva poezie aici :)... subtitlul, hmmm.
George... ai prin ideea... nu poti sugera ordinea cand faci un poem despre haos.
Virgile... are parul lung Violetta asta dar iti multumeste ca ti-ai dat silinta sa folosesti un pieptene... am preferat sa folosesc \"cu inima\" tocmai ca nu e un loc comun... inainte ma gandisem la \"cu dragoste\".
Simona... sigur nu e vorba de o Violeta obisnuita care ducea galeata la gunoi ci poate de o curtezana de moda noua ce foloseste laptopul sau chiar o Traviata :) Anatomicul e normal sa existe ca e poezie erotica (carcotasa cum esti daca scriam simbolic ai fi zis ca sunt prea abscons:)) iar \"lepadatul\" are o semnificatie pagana, de renuntare nu numai la obiectul in sine ci si la ceea ce semnifica acesta, in cazul de fata credinta.
Multumesc pentru ca v-ati oprit aici, ati citit si i-ati scris Violettei :)

Carmen uite cred ca m-ai confundat... Andu e un barbat onorabil dar nu e Arhonte... oricum tu ai comentat poezia...multumesc pentru cuvintele tale si te mai astept.

Florin... aici m-ai prins... inelul acela de plastic roz nu se potriveste insa deloc... ori unul din platina ori deloc.
Ioana... interesant modul in care ma percepi... poti reveni oricand... e o bucurie prezenta ta aici.
Dana... ai cam multa dreptate... incep sa cred ca devin previzibil :)
Carmen... o incantare comentariul tau... chiar la misto sa fi fost facut si tot a meritat hazul :)