Negru Vladimir

Silvia esti tare draguta ca repeti in comentarii ceea ce imi spui pe ym... ma bucur sa vad atata consecventa:) raspunsurile mele le-am zis deja.. nu mai dau paste :)
Nu te prinzi sa-l tratezi pe Freud de nevroza?:)) Sau fa ceva si cu porumbeii aceia ca tare ma enerveaza... murdaresc statuile unor autori consacrati :)

Corina... vad ca ai umplut toate gaurelele lasate slobode pe aici... daca e vorba de babel atunci \"glosolaghia\" nu e decat buna pentru a completa peisajul... lumea aceasta e atat de neverosimila incat mi-a fost relativ greu sa o construiesc ca sunt om normal... dar nu m-am putut abtine... la fel ca tine:))
Oricum ai redus poemul cam mult... in alta parte era esenta... sta ascunsa... ghicitoare... dar sa cauti reguli in anarhie asta da idee. Felicitarile mele:)

Silvia Freud ar zice desigur multe... asta e si ideea... cat despre dezgust:)... cumva acesta trebuia sa fie titlul poemului. Desi tin sa remarc faptul ca textul nu se vrea o replica pentru nimeni... e actiune nu reactiune.

Alina... ai mare dreptate :)... mare cultura a fost... nesabuiti oamenii care au creat ca si mine acum doar o himera.
Ela... ma bucur ca ai citat cate ceva din bibliografie :)
Eros da... si Thanatos asemenea... noi niste pendule care ce sa faca... penduleaza :) intre extreme.

Florin, Daniela, Carmen, Costin multumesc pentru parerile voastre... poezia aceasta isi are originea intr-un sentiment amestecat... poate perceptia unei fiinte cu mainile iesind dintre gratiile unei inchisori... imaginea unui pui ce iese din ou...

Lory... amuzanta si trista deopotriva parodia ta... nu sunt partizanul unei perspective pudice care sa refuze exprimari de genul acesta insa nu pot sa fiu de acord cu versurile scrise prost si impanate cu astfel de termeni care poate poate vor salva ceva din substanta poetica... de fapt nu salveaza nimic... sunt doar semnul unor refulari de natura sexuala, a unui psihic nevrotic, labil, sau cine mai stie, a unui comportament sexual aberant, toate grefate pe un profil moral ce nu poate fi decat indoielnic, marcat de fuga de sine si statuarea minciunii ca valoare suprema... mi-am propus sa scriu un eseu in care voi face o analiza din punct de vedere psihologic a unor astfel de fragmente... de fapt daca citim nitel si cateva carti vom vedea ca sunt realizate deja analize pertinente pe acest segment... dar pana la urma scriem despre noi insine (orice pisholog stie ca nu ne putem delimita de inconstientul nostru) iar abundenta unor astfel de termeni spune multe despre lumea noastra launtrica... spiritualizata sau de mahala. Eu zic sa progresam si poetic si spiritual...
Fina tare ironia ce transpare din acest text.

Geta... bucuros de re-vedere sub textele mele... am revenit la realitate:) Sunt imperfectiuni evidente pe aceste texte... le voi mai lucra.

\"se făcea că aveam două inimi
și nici măcar o iubire\"... frumos spus.
Remarc strofa a treia, preferata mea, in care te scrii intr-o maniera foarte expresiva... de fapt ai abilitatea de a oferi o curgere aparte versurilor... ideile nu se zdrobesc de formulari pretentioase sau neologisme luate din dictionar desi cred ca ai vocabularul mult mai vast ca al altora :)
Parca finalul putea fi mai in forta... asa imi da doar impresia de sfarsire... un soi de resemnare putin mai spiritualizata dar in acelasi registru :)

Da Lucian e o asezare in grade de interiorizare a starii... m-a frapat si pe mine ca odata cu ocultarea creste nivelul de expresie ceea ce cumva neverosimil.
Tu citesti si dincolo de vers... uneori poezia se simte, daca ai \"organ\" pentru asa ceva.

Carmen... va fi si acea poezie... imi e dor sa ma scald in simboluri... nu fi modesta, presimt ca vei intelege :)

Florin, Ioana multumesc pentru cuvintele voastre... e cumva amestecul ratacirii sau regasirii mele... oricum ar fi e bine sa te adapi totusi de la un singur izvor spre a avea garantia drumului.

Ela... neterminate sunt toate povestile... neincepute toate citirile acestora... ti-a placut deci \"spatiul\" intermediar intre alb si negru. Multam de trecere.
Liviu... mai ratam atunci cand carosabilul nu are aderenta necesara :)
Sunt idei pe care le-am purtat cu mine de cateva zile si carora le-am dat aceasta forma fragmentata tocmai din sinceritate, pentru a nu interveni cu lipici.
Arma... am fost explicativ pentru a nu induce ideea de razboi ci aceea de vanatoare... un fel de orgie a salbatecului dar controlata. Apoi \"palma\" am vrut musai sa fie prezenta acolo pentru ca induce ideea de mangaiere, de fantasma pana la urma.
Insa cu \"coltul\" m-ai pus la colt... ma gandesc la altceva. Bucuros de trecerea ta.

Frumoasa poema... expresiva si parca ingloband intr-un mod magic idei ce nu sunt sortite sa stea impreuna... autoportret deosebit ca dezvoltare a mecanismelor interne de percepere... nu iti refuzi nici macar iluzia de a spune adevarul... nu condamni eronatul ci il postezi in consonanta cu ideea de lume...
Strofa a treia si finalul au un farmec aparte dar remarc intregul poem pentru profunzime... acea profunzime de care ne \"lovim\" in clipele de indoiala launtrica... bine ai revenit.

Interesanta alcatuire... \"Bărbatul ce va să vină\" poate fi chiar barbatul pe care il astepti... oricum ai preferat actionalul in locul starii pasive ceea ce e bine pentru inceputul unei poezii.
Apoi convingerea din strofa a doua, siguranta nu o pot intelege decat intr-un registru autoironic... imi place cum suna \"zalud\"... e expresiv in acest context... iubirea iti e neinteleasa... cam toate sunt astfel:)
Mi-a placut mica ta poezie.

Florin multuimesc si scuze de intarziere. Tocmai am redescoperit ca nu toate izvoarele sunt tulburate :)

\"nedumerită
rămân în așteptarea ta

tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite
apoi
plecăm în direcții opuse
diferite aiurea
ca doi străini
fiecare cu lumea lui
cu mizilicul lui de viață

iubirea
iubirea și fericirea
rimează doar în colivie

nu mă mai privi\"

Aceasta este poezia mea :)... superba alcatuire si de o feminitate incantatoare, aluziva insa atat de pregnanta.
Finalul face cat zece poezii.

Ela multumesc...aceeasi fina observatoare... ultima strofa nu relativizeaza ci mai degraba fixeaza dar fara a ingheta. Ultima strofa este despre joc si probabil despre influenta norocului in drumul vietii fiecaruia dintre noi.

Lia... orice este compus se degradeaza... asta e viata... sa ne dorim acele \"fructe\" ce nu se descompun niciodata... simplitatea. Tu stiu ca esti foarte aproape... sper sa te ajung din urma... e o poezie la care tin si pe care am vrut sa o impartasesc si altora... cred ca am gresit pe undeva... trebuia sa fi pus un \"vagin\", un rand despre \"sperma\", o masturbare... atunci totul ar fi devenit mult mai interesant pentru \"elita\" poetica :) Insa eu zic ca am ramas un om sanatos la minte :)

Andrei... ai vazut firescul poemului, setea de simplitate ce nu se rusineaza de hainele lipsite de podoabe si asta nu e putin lucru... ai inteles ca nu era nimic de inteles aici ci eventual de simtit/rezonat.Oricum poemul ii este dedicat sotiei mele.Multumesc.
Dodu... nu vreau sa impresionez pe nimeni... sunt destul de bucuros ca mi-am recapatat suflul simplitatii... m-ai interpretat cu \"organul\" nepotrivit iar tocmai de aceea esafodul pe care mi-ai \"decapitat\" poezia nu e murdar de sangele meu ci de prejudecatile tale poetice :)
Ma iarta ca nu te contrazic acum dar ar fi multe de spus si nu cred ca merita efortul de a o face (uite totusi un reper: treaba cu marul si iarba nu are legatura nici cu raiul si nici cu Newton iar iluminarea nu este in consonanta cu Edison). Oricum bucuros de trecerea ta... ma cam saturasem de \"critici\" imberbi sau \"marinati\" in sucul unei obscure iubiri de sine.
Lory... Nu e negru acest negru ci doar facliile s-au stins pentru o clipa... e liniste si alb. M-am saturat sa port demonii altora :)

Lucien... ma bucur ca simplitatea ma locuieste din nou... poate e linistea sau numai luciditatea asta pacatoasa. Mai era ceva aici despre simplitate insa \"nu a fost atata de simplu\" si pentru altii.Alb-negru.