Smochine dulci

si eu calator sa gust din dulceata asta dulce amaruie... mi-a placut imaginea cu banutul auriu dar nu mi-a placut scrijelirea pe copacel

desi ca peddeapsa iubirea? hmmm

Cind un barbat scrijeleste scoarta maslinului, se spune ca femeia nu va mai fi fecunda si iubirea lor piere. Si uite ca din smochine eu fac dulceata si rog hoianrul barbat sa se aseze sa guste si sa aibe grija la pedeapsa suprema, la povata si mai ales... la dulceata. :)

Multam fain ca ai savurat versurile acestea simple si cam dulci.

Drag, Ela

Mă îmbii să gust din dulceața smochinelor tale, când tu ai fructe mult mai bune și ,bineînțeles, mai gustoase. De ce nu mă chemi să gust aceste fructe ale tale? :D
Acum lăsând gluma la o parte, textul tau imi place, e unul suav, optimist chiar, fata de tristetea ce a avut-o poemul tau precedent.
Pedeapsa suprema, iubirea, poate fi totodata si binecuvantarea suprema. E o arma cu doua taisuri, de aceea cu iubirea trebuie sa te porti ca si cu un ou rosu. Cu grija, sa nu se deterioreze, sau ,mai grav, sa se distruga. iubirea, deci, poate fi o smochina deosebit de dulce, dar si o migdala foarte foarte amara. Eu iti doresc sa ai iubirea dulce, dar sa nu te infrupti lacoma din ea ca nu cumva sa dai in diabet si sa nu mai poti gusta dulceata pe care ea o emana :)

Bogdan, iubirea este intotdeauna dulce-amaruie, usor ca protocala, ca asa este la Poarta paradisului meu, in care nu gasesti mere, ci doar portocali. Si migdala amara, les amandes, imi este unul din gusturile favorite.
Ma bucura ca poti avea in grija iubirea asa, cu sfintenie, ca si cu un ou rosu de Paste, asa cum ai avut grija de cuvintele tale in aceste rinduri asternute mie.

Multam fain, cu drag,
Ela

Fiecare cuvint are o anume simplitate si o anume complexitate. In afara dinctionarelor, exista suflet si simtire, spirit si traire. Fiecare cuvint il alegem si dupa stare si dupa ceea ce dorim sa transmitem si, de ce nu, uneori la intimplare, ca intr-un joc ales cu dragoste.
esenta smochinelor mele ai simtit-o, fireste, si mai ales forta descrescinda la final, precum si trecerea intr-un registru in care cu \"doua inimi si fara nici o iubire\" iti este alaturi Iubirea.
E frumoasa lectura ta si ma bucur ca nu ai scrijelit smochinul decit cu lumina de stea.

drag, Ela

călătorule tu
îmi gustă dulceața
smochinele-s azi mai amare cu-o viață

astfel de versuri ma ametesc.
dar ce ameteala sublima!
ioan lila

Uneori e ametitor sa gusti din dulceata roadelor, insa si mai ametitor poate fi doar parfumul florilr ce le/au rodit.

Multam fain, drag,
Ela

ELA
Invaluiti in voaluri de parfum
Iubirile noastre toate se facura scrum
si venira vinturile din cele patru zari
si ne risipira peste-aceleasi mari
dar tu stii ca cerul este mai aproape
desi ne despart tot aceleasi ape
dar noi stim va visul tot ne amageste
risipiti pe valul care infloreste
ioan lila
P.S. nu am disparut. am plecatr la tara. Provota de Jos, Prahova. 0244.354.707
Te astept la mine pe deal. Pe toti va invit. Cerul este mult mai aproape de sufletele noastre... o sa vezi... o sa simtiti... stau in pod, este aproape ora doua din noapte, si aud greierii... am o poezie cu un greieras care, suparat pe furnica, a plecat la oras... ca sa cinte-ntr-o orchestra, imbracat in frac si vesta...
Si, totusi, o sa fug intr-o joi la (doamne!) VOI !
Cu drag,
Ioan lila

corecturi:
ca visul
Provita de Jos
Si... de ziua copilului, la multi ani, copii!

Si uite cum dupa multe zile regasim aceeasi dulceata a smochinelor. Multumesc pentru invitatie, aminteste-ti ca poezia mea e scrisa acum de departe si smochinele s-au transformat in migdale, e drept ceva mai amarui.
Ma bucura trecerea ta si te astept mai departe, cu versuri peste versuiri.

Drag, Ela