Negru Vladimir

Poezie de fata nu sustine ideatic ideea de karma... estetic nici nu mai vorbesc... Lory ai poezii frumoase... mai condenseaza sentimentele, trairea si variaza... cu speranta ca nu ma vei musca :)... Vladimir

Interesanta poveste... cam asta se poate spune despre modalitatile diferite in care omul priveste lumea care-l inconjoara... eroul civilizator care modifica (era sa zic umanizeaza dar termenul e total nepotrivit desi n-ar trebui sa ne fie rusine... astia suntem), \"occidentalul\" care prefera gardul si castelul... pe de alta parte cel ce se adapteaza, inteleptul care stie ca omul nu poate fi \"creator\" decat intr-o maniera distructiva, chiar daca estetica.
Poate pe undeva prea lacrimogena dar cu siguranta autentica... mie mi-a placut.

Un text care la prima citire pare destul de banal... insa asta e doar o prima impresie, falsa... habar n-am daca Iris a pictat vreodata sau daca Dumnezeu i-a daruit talentul de a suferi sau a se bucura in culori, insa aceasta poezie e o expozitie de tablouri... i-as spune colectie de clipe dar prea aduce a insectar... imi place cum dozezi sentimentul pierderii, cum regasirea te face sa te invarti mereu in cerc, cercul perfect, cercul nedrept de infinit.
O observatie strict personala... nu ar fi bai daca ai incepe versul cu litera mica, ba cred ca astfel ai da o cursivitate mai buna poeziei... si diacriticile :)
Felicitari pentru poem.

La Multi Ani frumosi Alina... sa ne bucuram cat Domnul ne va mai lasa sa stam la sfat cu minunile, sa ne primim in tinda ingerul si pariu pe o cana cu apa vie ca ne va invata sa iubim.
Am stat in cumpana pe care text sa postez comentariul... ambele sunt foarte frumoase... am ales acest loc pentru a echilibra balanta stelelor.
Frumos Ela...

Ioan... multumesc... important este ca ai simtit sentimentul respectiv... reintoarcerea la esente...da.

Anda, Madalina... voi ma faceti sa ma gandesc serios daca mai merita sa postez poezie... oricum nimeni nu o mai citeste... si apoi epigrame/catrene putem posta independent de text :)
Multumesc oricum pentru atentie... probabil e doar o poezie proasta si atat :)

Un text care abunda in imagini originale si in care profunzimea starilor succesiv traite/experimentate imagistic de lector sunt meritul expresivitatii versului...
\"între timp eu văd lucruri care mușcă din oameni\"

\"parcă tot orașul e un șoarece galben de jucărie care fuge mecanic de sub privirea mea și de sub pânda unei gigantice păsări de pradă.\"

\"zidul de carne din vagoanele care ne-au sudat pe retină o zi prea lungă.\"

Finalul dovedeste ca sub aparenta betie de imagini autoarea construieste poezia, ii da sens, nu o leapada in \"anticariatul\" sterp al iluziei.
O clipa de viata surprinsa intr-o modalitate foarte personala... raman la opinia ca Ioana este una dintre cele mai bune poetese care posteaza aici.
Si uite de asta ma oftic cand astfel de texte sunt trecute cu vederea iar altele, vizibil mai sarace in virtuti poetice, sunt promovate intens. Sper sa nu ajung ziua cand sa ocolesc textele recomandate.

Vine si steaua... pentru ritmul foarte bun al poeziei, umorul rafinat si remarcabila creionare a unor profile cunoscute de pe site... eu vad acest text ca un soi de grafica... apropiata de caricatura.
Felicitari autorului pentru imagistica excelenta.

Interesanta ideea ta de a coagula poetic ceea ce se ofera privirii in acest registru indigo prin care percepi realitatea... \"dinspre\"/de/din/dupa \"violet\" este deja mai mult, este un reper ce se dovedeste a fi despotic in a naufragia mintea, trupul si spiritul intr-o lume creata ad-hoc...
\"uneori pâinea înseamnă a zecea parte
din viața pierdutului\"... mi-a placut in mod deosebit, dar remarc intreaga poezie pentru atmosfera si imaginile atat de fidel conturate.

Frumoasa aceasta prezentare a unor adevaruri fundamentale, poate redescoperite intr-o stare elevata, de iubire... programatic ai ales ca reper \"linistea\", stare de ascultare, pasiva, experienta similara celei de germinare... apoi trifoiul tau, cel cu patru foi (strofe) creioneaza un drum prin tacere-pace-iubire-uitare... oare aceasta este calea? Sunt ele optiuni? Elemente ale alegerii in viata fiecaruia dintre noi?
Un poem simplu dar care mie mi-a pus multe intrebari... oricum nu stiu care dintre noi a iesit mai castigat... tu ca l-ai scris eu ca l-am citit/comentat?:) Poate ca linistea ar fi fost de ajuns...

Anni... raspunsul meu este foarte tardiv :)... ca uite deja e vara... ma bucur ca ti-am daruit atunci o clipa.

marinarul incercat
n-are vorbe doar vasleste
daca ea s-a inecat
mica, mare... vorbe este

Apropos de titlu... continuarea era ... precum Sorin si Calimero.

Desi au in C, diviz(i)a
prefera sa bea atropa
pun pe cruce poezia
precum Corogeanu popa

Serban... \"fetei\" nu-i zic pentru ca doar se face ca nu stie... vad ca si tu ai brodit bine traducerea pana la urma... e o formula hermetica in care acel \"recipient\", athanorul alchimic, inchipuind intr-un plan profund insasi inima omului, este intr-adevar pe masura focului (aici fiind desigur vorba si de flacara spiritului, a intelepciunii)... importanta nu este transformarea materiei impure in aur ci tocmai mutatia ce se petrece in sufletul omului, paralel acestui proces. Habar n-am ce-ai vrut sa zici tu cu desteptaciunea, ideea e ca nu acesta este masura valorii omului ci intelepciunea si iubirea... la fel ca si titlul (pe care te las daca ai chef sa-l decriptezi singur) dictonul ce tine loc de subtitlu are sens in masura in care este cheia in care trebuie interpretat poemul... focul acela este unul subtil, interior, poate tocmai de aceea eremitul este figurat ca ascunzand lumina sub obroc... de aceea nu vezi flacara.
\"Dintii\" tristetii sunt curbati si nu curbi, pentru ca in prima varianta subzista si procesul nu numai efectul final, e o dinamica interioara... conjunctia cu samburele e doar nadejdea ca dincolo de invelisul fructului (intamplarile vietilor noastre), prin durere/suferinta ajungem la miez, la esenta, ceea ce face posibil un nou inceput, o re-nastere personala, de data aceasta din spirit. Multumesc de comentariu.
Ama... frumos si cu talc ai brodit comentariul tau... lasa-ma sa inteleg pe deplin si apoi vorbim. Multumesc pentru pe-trecere.
Dana... hmm... la care catren sa dau drumul?:)

dana cea cu vino-ncoace
mi-a zis azi ca-s vanitos
insa deh, eu om sfios
imi fac cruce.s-o provoace

dana cea far\' de pereche
a scos poemei dantura
ori sunt eu intr-o ureche
sau fata si-a pierdut masura

Cu nedisimulata afectiune :)

Prea buna si delicata aparitie, adica Dano... latina, Arghezi, curba dintelui, \"Pasarile\", scoicile :))
M-am gandit sa-ti ofer statutul de criticul meu favorit... nu dau bani dar iti ofer poezii... de rontait, vorba unui critic, sper ca inca in viata :)
Multam de trecere.

Mihai... multumesc... cred ca asa trebuie sa fie... unii rezoneaza si altii nu... nimeni nu e vinovat... totusi fiecare ne vrem cumva intelesi iar atunci cand cineva o face e greu sa iti ascunzi satisfactia... e cumva un fel de \"nu sunt singurul\" :)
Silvia... ma asteptam... ce nu ai sa poti tu niciodata sa pricepi e ca plaja de semnificatii pe care o vreau transmisa nu-mi ingaduie sa utilizez alt cuvant... l-am ales nu pentru ca mi-a fost facil... pentru tine e un cuvant si atat, pentru mine e mult mai mult, este o poarta... nu de alta dar la mine poezia are si un plan secund nu e doar goblen.

E inestetic sa-l faci pe Dumnezeu boschetar Liviu chiar daca formularii ii gasesc si ceva virtuti... sa-i dai o bucata de paine pentru ca apoi sa mori si sa astepti sa-i scoti ochii cu asta... chiar in rime nu prea merge asa forma de \"devotiune\"... de fapt ai inversat planurile scontand pe un efect de rezonanta din partea lectorului... cu mine ai dat gres... doar abur. Imi place sa fiu eu creatura si Dumnezeu creator...