Poezie
Extravaganță
1 min lectură·
Mediu
nu mă închin zeului doar privesc
ultima femeie mi-a furat genunchii
se sprijină pe ei când mă visează
dansând sirtaki pe o plajă cu nisip alb
călătoresc prin ochii tăi făcuți scrum
mângâi privirea oarbă roasă de lumină
până când gândul ei rătăcit mă cheamă
clopot în adâncul sterp al pântecului
e atâta zăpadă în palmele mele iubito
îmbrățișările tale acadele de amăgit soarta
tăioase ca niște săbii călite în iad
retează mugurii unui început de dorință
de multă vreme nu mai fac popas călătoresc
fac semne cu mâinile vorbesc limba păsărilor
arunc zarurile cum mi-ai putea înțelege dorul
nu știi să iubesti decât din doi în doi
în fiecare noapte mă desfăt în patul altei femei
îmi fac din patimă cort ce mă ferește de Dumnezeu
îți sunt atât de drag încât nu-mi vezi lanțurile
cupa din care beau între săruturi sânge de azrail
074086
0

\"călătoresc prin ochii tăi făcuți scrum\"
\"clopot în adâncul sterp al pântecului\"
\" îți sunt atât de drag încât nu-mi vezi lanțurile\"
... sunt câteva din imaginile care mi-au rămas pe retină; ansamblul are ceva din plecările unui marinar pe cealaltă parte a pământului; acolo unde mările se măsoară în... veacuri de singurătate...