Amintire

raze de lună
în călimara
goală
pe urma cuvintelor
grele
în bărcuța lor
de hârtie

găsesc aici un vladimir întors în \"amintire\" printr-o bijuterie miniaturală. orice cuvânt e de prisos. frumos!

gasesc aici un vladimir indragostit lulea, poate de poezie, poate de lebede negre, poate de sportul cu arcul, nu stiu de cine ce si cum, important este ca a scris o frumusete de text-miniatura.
semn ca mi-a placut

Lia... frumos... vezi mi-am amintit de mine :)
Lucian... nu se mai intoarce nimic din ceea ce traim... uneori mai simtim insa in nari aroma altor vremuri.
Costin... lebedele sunt musai albe, ca alea negre sunt pe cale de disparitie si oricum o parte se cred rațe :)... cat despre dragoste... a fost candva.
Va multumesc.

brusturi pe margini
cai albi
clopotei atirnind
in vuietul drumului
obosit la amiaza

-ma iarta ca mi-am permis sa pun aici o amintire...

Elia... multumesc... de ce sa te iert? Pentru ca scrii? Pentru ca simti? :)... amintirea ta e binevenita langa a mea.

\"mantuite de zbor\", e aici o rana, sub zapada, nevazuta, dar inca deschisa.

De ce am impresia ca am mai citit asta, intr-un volum de poezie?
Mi-a placut! E-adevart ca nu se mai intoarce nimic din ceea ce traim, ramanem doar cu amintiri...

Nu stiu ce fel de Vladimir au vazut cei dinaintea mea, dar eu vad o parte din acel Vladimir pe care il citeam dupa ce am intrat pe site, prin haiku-uri si zori de dimineata; iesit dintr-un poem cu vagine si alte solduri celebre ale femeii dintotdeauna. Poemul as spune ca nu este nici mai mult nici mai putin o surprindere, o pauza in timp, o sugestie lasata printr-un fagas. Este surprinderea frumosului, mereu acelasi, mereu altul, scapat sau aruncat, scurs sau mangaiat printre degete de arcas.

De cind te citesc sunt intr-o continua mirare, iar astazi am sentimentul ca am desfacut un mugure de floare de lotus din acre spiritul strabun al unei fiinte sfinte rasare pentru a ne cuvinta despre iubire.
Deosebit de frumos, este poemul meu din asta noapte.

Cu drag, Ela

Pe canicula asta cu aurul topindu-se pe umerii mei visez la albul zapezii si la racoarea unui lac pe care lebedele tale se opresc sa se odihneasca (fericitele).
Trecand peste gluma frumoasa \"amintire\" ai.

Mae... cateodata preferi sa nu fi avut aripi, sa nu fi putut zbura... sunt clipe cand ne-am fi dorit sa nu cunoasteam decat viata serpilor ce nu stiu decat sa se tarasca... ai intuit bine... o rana.
Adria... multumesc... pe undeva ai dreptate insa altul e sensul.
Raul... mie imi place sa ma joc... cred ca aceasta este cea mai buna parte a mea... doar ti-am zis ca eu caut simplitatea expresiei... uneori ma gaseste ea pe mine :)
Ela... frumos simti tu poezia... prin empatie cred ca e cel mai usor sa intelegi.
Florica... e o amintire... frumosul sau uratul sta in perceptia noastra.
Va multumesc tuturor.

Cred că primele 3 versuri erau suficiente. Apoi parcă explici și efectul, chiar metaforic, scade. Citit, plăcut.

Liviu :)... cred ca pana la urma suficienta e tacerea... stiu asta dar sunt nedesavarsit, ma iarta... am vrut sa fac eu conexiunea cu umanul desi ai dreptate... ea s-ar fi realizat oricum in mintea cititorului.