alb-negru

ciudat stil de a scri, in sensul bun :)). nici nu prea stiu unde sa/l asez.
un titlu al supremelor non/culori, al contradictiilor, regasite ca atare in text, cu trecerile sale scurtcircuitand ideea si modificand planurile,
perspectrivele.
placut mai ales ultimile versuri.

O mica eroare esentiala in \"logica\" iubirii, in rest, poemul merge - dus de bidivii naravasi...:)

imi pare nereusit spus \"adevăr pisat\" (\"pisatul\" asta...\", imi pare in plus randul in care invoci \"oceanului\" \"scoicile\" (cred ca ar castiga poezia fara acest rand), chiar daca zici si ceva de \"pesti\", ei, dar in acest context imi pare tautologica expresia \"povești închipuite\"...

Florin... modificam planurile mereu... pana uitam de unde privim si daca mai avem ceva sub noi :)
Lia... eroare?... logica? Bucuros de revedere.
Silvia... daca te doare in \"paispe\" atunci desigur ca si adevarul poate fi pisat... ca era sa zic chisat :) Povestile si inchipuirile sunt diferite pentru ca unele sunt consemnate si altele doar imaginate.
Dana... ti-a placut tie poezia aceasta... dar cel mai mult conteaza ca ai priceput ce vroiam sa spun... atat versul-miez cat si blestemul acela ascuns bine intre cei 7 ani de ghinion :)
Multumiri...

intre micniuna si adevarul \"pisat in mojarul intilnirii cu sine\" nu mai poti respira decit fie temeri, fie furii. cind \"portia zilnica de cenusa\" este doar urma a ceea ce ramine dupa intinderea aripilor spre zbor, spre eliberare, dansul pe viata si moarte al acrobatului ce esti este inventat pentru a supravietui nu caderii, caci orice acrobat o stie interior, ci desprinderii de sine.
Acum, cind deja sentimentele nu mai sunt trairi, ce mai conteaza destinul, palpaie \"strident lumina\", ca o interdictie - no mi tangere - totemica. Ce nastere sa mai poata fi posibila acum cind pina si \"peștii își devorează icrele sufocați de nebunia adâncului\", iar ea isi pecteluieste destinul cu un blestem: \"permanenta fuga de viata\".

Un poem adincit in sensuri, orice oglindire are reverberari de alte sensuri, de parca autorul ar fi aruncat privirea poetica in apele lirice si rotocoale-rotocoale simbolurile se nasc intr-o lumina abia palpaita, aluziva, deloc descriptiva.
Indeosebi m-a incintat:

apoi am început să vorbim prea mult
am dat nume dorințelor privindu-le dansul
abstract între scoicile oceanului nostru
și lumânările mereu două neaprinse torțe
ale unei povești închipuite

Frumos te-ai scris, azi alb-negrule. Prinde un strop de azur sclipind.

Drag, Ela

Ela... adanca interpretarea ta... se pare ca oricat as vrea sa fug de simboluri tot in locuri de trecere sunt cautat si gasit. Foarte adevarat ce ai spus insa in aceasta poezie vorbesc de mine... tocmai mi-am recapatat lumea inapoi :)
Liviu... multumesc de apreciere... ai dreptate cu forma... am preferat sa las astfel pentru a da impresia de nefinisat.

Te schimbi cum vrei: cand alb cand negru
Fii si matale-un om integru
Ma-nteapa ochii, zau asa!
In mov lila de te-oi schimba.

Frumos poem, mi-a placut mult postalionul care fuge de viata.
drag - Lory

Furia ca o descarcare a adrenalinei tasneste prin respiratie in \"aerul mirosind a lucruri furate si adevar\".
\"Intalnirea cu sinele\" este locul unde adevarul castiga lupta cu minciuna, caci poti cu usurinta minti pe altii, dar nu te poti minti pe tine.
Iubirea isi deschide \"bratele atat de larg\" ,incat de la un brat la altul se desfasoara lungimea vietii, iar pasarile renascute din cenusile fierbinti ale gandirii zboara de la viata la moarte si inapoi.
\"Mi-ai vopsit strident lumina\" cu cioburile oglinzii in care imaginea iubirii este contorsionata si diforma.
\"Numele dat dorintelor privindu-le dansul\" printre simulacre vuind in scoicile inimii, este numele entitatilor desprinse de noi si care se cheama \"Speranta\", \"Iubire\",\"Fericire\".

Lory... Sunt negru pentru ca am ales \"gresit\"... sa ma albesc din nou la suflet :) Mai vino.
Razvan... tot respectul pentru comentariul tau... ai intuit foarte bine lucruri despre care credeam ca nu vor fi sesizate. Numai ca scoicile acelea au fost candva ale inimii... acum sunt doar niste nenorocite de scoici ingropate pe fundul unui ocean sterp de viata... un fel de marea moarta... desi acolo cica apa te tine la supravata daca nu o bei :)
Multumiri.

imi pare rau, dar ambele stelute acordate pe acest text contravin REGULILOR CLARE (de justificare a stelutelor) pe care cei doi le cunosc si ar trebui sa le respecte in astfel de cazuri.

de aceea intervin si anulez (doar una dintre ele) cu o rugaminte la adresa autorului de a nu lua aceasta masura drept un afront personal la adresa lui (fiindca nu este) ci ca un afront profesional la adresa celor doi care au acordat stelutele fara sa spuna NIMIC.

Din acest moment activitatea mea pe acest site a luat sfarsit.

am recitit comentariul tau si recunosc ca am gresit. initial iti raspunsesem criticandu-te pentru orgoliul tau si urandu-ti succes pe mai departe, dar era o a doua greseala in cascada.
comparativ cu comentariul lui Anton, al tau este elaborat si substantial. chiar si luat separat, comentariul este ok, iar greseala imi apartine in totalitate fiindca am avut senzatia ca liniutele marcate de tine au fost citate, ceea ce ar fi redus cu mult greutatea efectiva a comentariului.
imi cer scuze si imi retrag aprecierea, insa daca iti mentii decizia ti-o voi respecta.

Se pare ca subsolul textelor mele a devenit camp de lupta pentru altii... insa admir puterea ta Radu de a admite ca ai gresit si rog pe Dana sa mai ramana intre noi...