Negru Valentina

îmbuc pământul între dinți-tocuri și dantele pe șoseaua asta mă izbesc bătrâna cu gura în roșu stă bătrână ca umbreluța ei cărămiziu cu flori multe flori deschidere

bătrânul mă înfășoară greoi întrun ziar găurit, cu urme de ulei ascunsă în buzunar respir încet vin doi de-l trag de șapca din piei de oi, îl filmează, râd se hlizesc și trecătorii din gura-i

te plesnesc ușor peste obrajii nebărbieriți ca ai unui călugăr ce mă face să spun ave maria! deși nu cred nimic cumva, o zvâcnire de pleoape îmi dă fiorii unei prevestiri și mâinile

fumul albastru ce-mi iese pe nări ochii sfârcuri stinse în soare sunt dragonul din paharul cu bere gest constant adâncit în scrumieră oameni viermuiesc pe aceleași canapele în buzunar zac

pot să aud cum tai carnea pe curpătorul crepat din pieptul trandafiriu desprinzi cheaguri ca un suspin sub piele se ridică sulițe mărunte senzația de catifea în gură e încârligată și veche când

E 3 dimineața. Nu am reușit să mă conving că aș putea să dorm. La televizor nu era nimic așa că l-am închis. În liniștea întregului cartier am auzit un cal ce mergea la trap. Era ceva ciudat în

acum că sunt singură ling întreaga nuditate a străzilor în care tu te-ai făcut cadou tot ce ai avut mai bun s-a scurs aspru de pe acorperișul blocurilor în mâinile făcute căuș În inima

E un soare ce te mușcă de urechi. Copaci din ceară se topesc, fac munți mici gălbui, așa cum lăsam să curgă mierea din borcan în podeaua de lemn. Capul e plin cu pungi

exist în piepturi blănoase argintii acolo unde se moleșesc sufletele în lumină ploaia cântă despre lupta în care gravitatea cedează unde într-o băltoacă soarele rînjește la pereții

din talia Soarelui se desfășoară panglica ce o legi de încheieturile mele de acolo vin scâncetele funde frumoase pe străzi cu gâturile înnodate cârmuite

atunci a lăsat un bilet- „keep silence”. am rămas ca nudă cu țipătul în cerul gurii în mijlocul lanului de grâu. „pentru totdeauna”- ce înseamnă asta? seamănă cu fraza aceea : „ număr până la 3: 1-

acolo nu e nimic s-ar putea să vânez ceva cu ghearele mele roșii degetul mic are unghia mai lungă gata să înhațe ceva mereu alergăm după vânat proaspăt ne place, da ne place mult adrenalina

dă-mi mâna ta murdară în mâna mea murdară pentru că eu vin de pe alt pământ și nu am nevoie să știu cafeaua ta preferată nu aș insista să știu ce femei s-au simțit cum o fac eu și nu am nevoie

undeva apune un soare și oameni fac dragoste deasupra zorilor pe bancheta din spate sunt omida ce se face fluture așezată pe un butuc plin de carii văd cerul închegat întins pe absorbante

Aveam doar capul în poala sa și am construit o scară până în vârf de munte. soldați germani urcau pe ea, cu spatele la noi. Am schimbat programe TV clipind, mi-ai cântat ceva de la

te simt cutie uitată într-o cușcă peste capul tău o ploaie caldă portocalie ca sângele se prăvălește și bările fieroase se înmoaie sub răsuflarea ei când soarele își schimbă culoarea sari

Lipsa asta de gust, fuga în jurul oamenilor mici, zâmbete laminate și parfum-apă de toaletă. Se merită carnea mea vândută pentru o bucată subțire din tine, cald-vâscoasă. Asta nu e

dumnezeul meu este pus într-o cutie de parfum. E un căluț de mare. Făcut din cristal. Delirează pe valuri, de miasmă dulce. Când plec aiurea îl port în rucsac, în buzunarul exterior care e mereu