ș(o)apte

fumul albastru ce-mi iese pe nări ochii sfârcuri stinse în soare sunt dragonul din paharul cu bere gest constant adâncit în scrumieră oameni viermuiesc pe aceleași canapele în buzunar zac nouăș-pe-lei speranța zilei de mâine uscată de aceleași rânjete icnetele morilor de vânt în podul palmei Mâine-o femeie necunoscută ș(o)aptiș-pe-ani media la dorință-neîncheiată