depozit de tăcere

pot să aud cum tai carnea pe curpătorul crepat din pieptul trandafiriu desprinzi cheaguri ca un suspin sub piele se ridică sulițe mărunte senzația de catifea în gură e încârligată și veche când mă uit cum hăcuiești întotdeauna spălăm mâinile cu detergent după o treabă bine făcută parcă văd... un alt fel de anemie așa cum după tine robinetul rămâne deschis cuțitul pendulează ca o zi întreagă scrisă în jurnal - nu vreau să trag de pleoape ca să intru sub retină - sub exit scrie ”Keep silence!\" păcat dacă sapi aici găsești un depozit de tăcere