a clepsidrei...de mâna întâi

Suflet ancorat profund in spirit, \"agățat de aortă\", dar \"oferit oricui\" cu versuri din cuvinte atât de altfel așezate...mă cutremur citind și iubind poezia.

Vă mulțumesc pentru apreciere domnule Vrănceanu, însă cu toată di-versitatea textului tot de atelier rămâne. Încă nu-și merită numele de poezie. Din păcate.
Mulțumesc încă o dată și vă doresc o seară frumoasă.

Cutremurator! Totul e in partea stanga din fotografie, aceea intunecata.
Dar cred ca in dreapta ai inca o inima. I se aude scancetul.

Poate dupa limpezire voi avea replica.

Cu prietenie, Florin.

Mi se spune Mim. Unii cred că am una singură, însă o groază împrumutate. Restul spun că toate pe loc sunt inventate.
Ideea de bază rămâne aceasta: o nouă inimă răsare în momentul în care o alta, dispare.
Ar fi frumos să am un dulap vișiniu, din lemn de cireș, cu ușile lui strâns înnodate de venele inimilor ce stau lejer înșirate în interiorul dulapului din cireșe pătrate. Nu?
Mulțumesc pentru oprire.

poeziile tale au imagini reusite insa nu reusesti sa te folosesti de ele pana la capat. la un moment dat o cam iei pe aratura. de exemplu aici: \"are doar una, e oferita oricui\" ( e balast, e o precizare inutila ). POC-ul fa-l mai bine sa se inteleaga si nu-l scrie.