te iubesc,femeie

Prea puțin îmi pasă despre ce vorbești. Și vorbești, pe toți dracii! Vorbești cu pasiune despre o ceașcă de cafea, despre floarea ta. Și mai puțin îmi pasă dacă te machiezi sau nu, dacă bei cafeaua neagră, dacă îți place jazzul... Stau cu bărbia în podul palmelor, aplecată mult peste masa pe care cândva ne-am tras-o până ți-a căzut floarea. Stau și te ascult pierdută în inhalarea ta. Debitul tău nu mai scade, prinde puteri, dorești să mă binedispui. Mă irită vocea. E ca și cum ai plimba pe pielea gâtului praful vântului. Din disperare, îmi alint buricele degetelor pe coapsa ta stângă, de la începutul gambei până sus, la chilotul negru. Mereu stai în fața mea așa, în chilotul negru de bumbac, în maieul alb, ce înfășoară dement sânii rotunzi, adolescentini cu sfârcuri mici si rozalii. Stai și îmi aprinzi țigara, conștiincioasă apoi mi-o întinzi frumos, o iau din mâna ta sugându-ți degetele. Degetele pe care tu le afunzi în mine. În timp ce fumez, să te...fumez și pe tine.