trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte
împăcat cu soarta de căluț dresat,
spre pădurea unde din inele sparte
spaima și mirarea, grijile,-au plecat...
trece calul trece... di, măi,
perdelele sunt trase, cercul strâmt,
pe umeri zale tari de cruciat,
adun cu mâna stângă și frământ
un fel de dimineață surogat.
mucegaiul urcă pe versanți,
luna de pe-o coadă de
voi să mă credeți, când vă mint,
că toate-s bune - și-or mai fi -
că beau cu îngerii absint
și particip la neversea.
departe și aproape, totuși,
într-un demers cotidian,
apar, pe plaje,
vă las
tot ceea ce nu reușesc să deschid
nuci încuiate
piftia de creier camuflat
sub o tonă de alge
bibelourile înfipte în păsări
jumulite de înțelesuri
și expuse pe saituri de
trei zile pentru care nu mai pot să suport
felul în care se pun coronițe
peste stările de ebrietate ale lumii
trei feluri deosebite în care poți avorta
ciorbele
strecurate în stomac odată cu
apa, fără să clipească,
a-nghețat la cotitură,
iar pe scoarța cerebrală
neuronii ies din tură.
fără chef deschid o sticlă,
ca pe cartea de chimie,
nicio moleculă-n mine
nu mai are
la dumnezeu mă duc pe un fum de țigară
rotocol
cu bicicleta la care cânta
mița
cea cu pantaloni
ce nasol
domnule
ce nasol
nu mai sunt diligențe
li s-au scurs roțile pe melodia cat
nu mai poți să faci comparații!...
dragostea nu mai este o simfonie în doi;
poate atracție,
gravitație,
dar este recomandat să eviți orice paralelism.
în general poți stabili o dezordine a
m-aș fi țesut
cearșaf mov
într-un alcov
rafinat,
dar ce poate fi
mai acoperitor
decât sângele
coagulat
peste rană?...
doamna mea,
din azuriu
voievodal,
când brodezi
dinastii
sub
din unghiuri galante
cineva fasonează cu o mână dantelată
umbre cu timpul înfipt între omoplați
le desfășoară pe tropice
rulate într-o schemă
ce lasă în liniile palmei toate
criza generală dă, de-un timp, la gioale,
seceta mă prinde, stors, pe bulevarde;
azi, printre terase goale-goale-goale,
am dat foc ispitei și mă uit cum arde.
trec, mai lent ca