nandi vardeanu

trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte împăcat cu soarta de căluț dresat, spre pădurea unde din inele sparte spaima și mirarea, grijile,-au plecat... trece calul trece... di, măi,

perdelele sunt trase, cercul strâmt, pe umeri zale tari de cruciat, adun cu mâna stângă și frământ un fel de dimineață surogat. mucegaiul urcă pe versanți, luna de pe-o coadă de

voi să mă credeți, când vă mint, că toate-s bune - și-or mai fi - că beau cu îngerii absint și particip la neversea. departe și aproape, totuși, într-un demers cotidian, apar, pe plaje,

vă las tot ceea ce nu reușesc să deschid nuci încuiate piftia de creier camuflat sub o tonă de alge bibelourile înfipte în păsări jumulite de înțelesuri și expuse pe saituri de

trei zile pentru care nu mai pot să suport felul în care se pun coronițe peste stările de ebrietate ale lumii trei feluri deosebite în care poți avorta ciorbele strecurate în stomac odată cu

apa, fără să clipească, a-nghețat la cotitură, iar pe scoarța cerebrală neuronii ies din tură. fără chef deschid o sticlă, ca pe cartea de chimie, nicio moleculă-n mine nu mai are

la dumnezeu mă duc pe un fum de țigară rotocol cu bicicleta la care cânta mița cea cu pantaloni ce nasol domnule ce nasol nu mai sunt diligențe li s-au scurs roțile pe melodia cat

nu mai poți să faci comparații!... dragostea nu mai este o simfonie în doi; poate atracție, gravitație, dar este recomandat să eviți orice paralelism. în general poți stabili o dezordine a

m-aș fi țesut cearșaf mov într-un alcov rafinat, dar ce poate fi mai acoperitor decât sângele coagulat peste rană?... doamna mea, din azuriu voievodal, când brodezi dinastii sub

din unghiuri galante cineva fasonează cu o mână dantelată umbre cu timpul înfipt între omoplați le desfășoară pe tropice rulate într-o schemă ce lasă în liniile palmei toate