Nache Mamier Angela

text cu "ghearele scoase" pisicesti,scris pe scalpul celui care "vomita","fumeaza","fura cirese din pântecul ei","saturat","dezgustat"...
poeta scruteaza cu un ochi de felina ,aprig,eternul masculin care nu e la înaltimea sentimentelor cu care aceasta femela puternica îl trece(cu greata) sub o lupa nemiloasa...
Acest don juan plictisit fara motiv suscita o luciditate ,care înlocuieste lacrimile melodramatice:"Respir usurat,sunt din nou libera,aud pisicile pe tabla"... O privire insolenta, de la egal la egal,o poezie a unei feminitati emancipate,"virile"... Poezia aceasta este limpde,are o trama fara patetisme si totusi suntem purtati abil la frontierele tragi-comicului uman

o poezie care demareaza lent si ne ia cu sine mai ales în a doua parte ,originala ,unde secventa de viata este "filmica" ,are umanitate si o privire patrunzatoare ,încarcata de emotie si de compasiune,fara a utiliza cuvinte bombastice,greoaie...
Strofa a doua ,consistenta,salveaza întregul si regia "scenei de viata" ne trimite la interogatii,la o "filozofie letala",poetul are stiinta unui vocabular economic ,sobru si cu atât mai "sonor"...
simplitatea acestui poem devine subtilitate

"îți mai aduci aminte de individul în haine ponosite
cel care „suda” chiștoace în parc
și mă bătea la șah fără să urmărească mutările
l-am numit adândălade
în adâncul lui am aranjat întâmplări triste
vorbe aspre de ceferist răspunzător de vagoanele abandonate
pe linie moartă
am înjghebat o filosofie letală
în fine
l-am ucis pentru a doua oară
pe el și pe cățeaua care îi sfârteca regulat pulpele

un text cumintel,descriptiv,bate pasul pe loc si nu ne surprinde
poezia pare elaborata în graba,se simte o oarecare finete manierista,dar
in acest text nu vi se aude Vocea...pare un loc geometric de senzatii deja vehiculate în memoria colectiva a literaturii...evitati patetismele,frazele goale ,ample dar fara fond

un poem limpede,deloc senin,înegurat pe fond mitologic(Manole,Ana...)
poetul este "constructorul" cel care aseaza "caramide de cuvinte" construind trupul poeziei,cu teama ca se poate auto-distruge ,caci trainicia se plateste cu inspiratie si mai ales transpiratie
Poezia :
"arde-n mine un trup de fată
de femeie sau iubită"
Invelisul pare clasic,îmbraca forma unui bocet-descântec ,metaforele sunt sugestive pâna la alegoria finala(piramida de cuvinte,golgota vorbirii,ochiul orb,caramida de cuvinte...)
Poetul este "ascetul ,ermitul,constructorul ,visatorul,cel care îndrazneste sa accepte aceasta "constructie" efemera ,rug interior,crez(manifest poetic)...
"și mă doare
colțul pietrei tâmpla
umărului stâng
și mă doare piramida de cuvinte
lăcrimând"

un text scurt,ideea nu e rea ,dar ca forma este bine de a evita o însiruire de "s"-uri care fac sa "sâsâie" textul si îi altereaza dramatismul
încercati sa pronuntati (recitând ) cu voce tare versul doi si trei :..e sura/si sari între sine)
sura si sari sine sa spre se-ndura e plin de "s"-uri...

câteodată,
când viața e sură
și sari între șine,
niciun tren nu se-ndură
să vină spre tine!

în titlu nu înteleg e "singuratatea " ?(lipseste un "n")
in strofa a patra la fel...
cliseele sunt poemele care utilizeaza cuvinte prea uzate :
1.
somnul prelungit ucide durerea- cliseu
la fel și albul la fel și iarna-cliseu
mere inimi degete pomi
toate au înghețat ca-ntr-un tablou de caravaggio –
îngerul decăzut cu aripile ude cu vioara pe brațe-îngerul decazut (cliseu)
zace dezbrăcat dârdâind îngropat în zăpadă
în mijlocul câmpiei citind
câteva cuvinte scrijelite pe ușa unui tren
ce străbate în viteză pustiul
amor vincit omnia
în poezie trebuie sa avansam ,sa propunem un limbaj nou,împrospatat,nu prea riscati...
în fine ,veti întelege mai bine într-o buna zi...
nu faceti prea multe concesii gustului public,succesului facil

multe promisiuni de bun augur în acest poem indolent,autoironic,usor persiflator,dar care lasa zburând printre rânduri" dulcea pasare a tineretii"Poetul începe si sfârseste stângace acest poem,ar trebui sa reflecteze la o anumita tehnica ,pentru a concentra mesajul,dar desi formula"à la Prévert" si cotidienismul sunt vizibile ,nu fac din el un "copist"
Are o "voce" care se aude,un profil care se deseneaza cu talent,cu prospetime...


"trupul, hoitul ăsta firav simte o căldură o arsură în piept"

"motiv să-i privesc picioarele coapsele îndelung
și ele
se lasă parcă înadins larg privite
înghit în sec admir din belșug"



"privesc după ea ca într-un văzduh nefiresc
pe alocuri albastru
alteori gri-petrol ca ciorapii de lycra"


"îl aștept parcă pe amos prieten bun al lui keops să-mi explice despre constelația lui
despre bordul modulului
câți warpi, pirații galactici ori găuri de vierme și femei
negreșit despre ele
oho, cam câți ochi ce culoare cât de mult
pot ele să ducă o partidă de sex"


"săracul îmi zic, și privesc înainte spre cer
spre un cer cafeniu din pahar"



"o piruetă și iar coapsele acelea construite de un dumnezeu nemilos
și gata"

"mai am o înghițitură de ce m-aș grăbi
e cald în singurătatea mea deplorabilă aștept infinitul
aștept pe dracu' încălțat
afară săndel strigă după unul, vecine"
poate dupa câteva "comprimari,textul va deveni ceea ce ne lasa sa întrezarim :un film video realizat ad hoc pe celular...ditr-o serie de "vacsuri" îndraznete...





. |

Un poem care retine atentia fiind fluid,exigent cu sine,are o anumita maturitate stilistica siun contur feminin sentimental fara a cadea în siropul subliteraturii
Poeta aluneca în finete pe umorile vietii de cuplu ,nu rescrie formule cazute în "babalul public" si propune un film interesant ,ccai atinge general-umanul,tipologia feminina,fiorul existential :

"în frigul din oase, e bine să fie puternică mâna care acoperă
durerea străpunge până și firele de păr până și marginea unghiei
și trage în noi cu gloanțe din apă de ploaie de toamnă"

că altfel trebuie să cred în cuvinte în păsări care înțepenesc
singure sub pietroi falși, diguri în care apa simte că e o forță
că poate să frângă până și cerul și stâncile dantelate
și face orificii prin care poți să respiri culcat în nisip
viața poate să fie o plajă pe care soarele să stea la apus
îmi place aceasta "explorare" a retetelor fericirii...

ar fi un poem splendid,(se citeste printre rânduri) dar este îngreunat de un balast de cuvinte inutile care sufoca realul talent al autorului
scoateti cel putin 100 de cuvinte si pastrati "firul logic al emotiei initiale ,miezul narativ simpatic

un poem "înzapezit" care atrage atentia asupra unui autor care oscileaza între un ton placid,descriptiv,cliseist...dar (în citatele de mai jos) am gasit versuri care sunt mai elaborate,mai profunde ,deci credibile...
ps.ati scris in titlu "siguratatea" (mai apare rescris la fel in text) este un nou cuvânt ori eroare de tipar?
"în mijlocul câmpiei citind
câteva cuvinte scrijelite pe ușa unui tren
ce străbate în viteză pustiul
amor vincit omnia"

2.
"ne pregătim pentru sărbători sau pentru moarte
e totuna
primim colindătorii preotul ascultăm aceeași muzică
ne întrebăm la sfârșitul slujbei de crăciun cine sapă groapa
nebunului"

"dacă singurătatea este bolnavă
atunci trebuie să îi punem un cuțit în mână
dacă singurătatea ne apare în rugăciuni
în chip de femeie învăluită de o aură strălucitoare
atunci trebuie să îi dăm cartea opus pistorum
și să o alungăm cu pietre cât mai repede"

sunt placut surprinsa de marinimia voastra,ca si cum mos craciun a depus pe stiloul meu cuvintele voastre solidare si încurajatoare
delicata surpriza si imbold sa privesc cu mai multa atentie în gradina migaloaselor voastre poeme (tinut pe care eu îl "posed "prea putin dar promit sa încep încet încet sa îi descifrez secretele...)pâna acum eram doar o fidela cititoare...e sarbatoare în sufletul meu citind toate aceste texte dinainte si dupa sfârsitul lumii...merci(cu stelute în priviri)

merci bia pentru elanul creator amical pe care îl trezesti în fiecare dintre participantii la acest lant simbolic ,privind cu admiratie spre o cultura milenara at^t de originala,secreta si plina de simboluri grele de sens...
ar trebui mai multe vieti pentru a fi cât mai aproape de filozofiile asiatice,de natura majestuoasa,de oamenii atât de diferiti de noi ...bravo tuturor !!!

un text plin de "simtiri" ales si diverse...o introspectie fulguranta în memoria aburinda a vietii personale ,însiruire de aluzii general-umane în care ne regasim
poetul realizeaeza intersectii sensibile într-un timp universal,o schema a fericirii la maximumul ei ca intensitate
arhetipul Mamei ,Tatalui(si-al fiului duh...)sunt complexe ,sub "ameteala binefacatoare " ale unui autor5cam) vorbaret...
"și se rostogolea grea ca un bolovan
în gît. și atunci am știut că mi-a sosit timpul, am știut că nu mai e
mult. m-am pregătit ca o mamă, am cumpărat scutece albe de hîrtie
am cumpărat sticluțe cu lapte albastru și rezerve, am luat hăinuțe
din cele mai calde mîngîieri. și cînd cerul nu s-a mai mișcat,
cînd păsările nu s-au mai mișcat, cînd coroanele verzi ale copacilor
nu s-au mai clintit, cînd rănile vechi ale copilăriei s-au vindecat
cînd uitătura galeșă a mamei a ajuns o mică încruntare și cenușa..."

un poem care "m-a hranit" cu trimiteri la esential,cu un învelis de realism magic
ultimele doua rânduri nu mi se par suficiente ca realizare,as fi asteptat "une chute " mai fortissimo("plânsul întregii omenirii da în patetic simplist... )
un poem foarte interesant...

o surpriza agreabila ,caci a tecut ceva timp de când nu am mai citit textele Otiliei pe agonia...
ai câstigat în maturitate,curaj,viziunile sunt în fine cotidiene,directe,pline de sens,ai "deschis" cumva ochii si privesti în fata imaginile unei realitati insuportabile
as mai concentra,as mai scurta,dar mesajul social ,angajat (desi cu nuante ironice ,umor)este concludent si evident

va multumesc pentru aceasta "bijuterie" amicala care si-a gasit un loc sigur în causul palmelor...
bonne continuation...

un poem care sub aparenta simplitate ascunde un puls de poet autentic,care decrispeaza subiectele poeziei ,vazuta ca un caleidoscop minunat în care se amesteca o infinitate de fapte sunete ,zgomote,cuvinte...
poeta detaseaza o felie de viata,un decor, simtim cadenta vietii...setea si foamea de VIU :
"silvia este copil eu sunt copil
săpăm scări abrupte în noi de vreo zece ani
doar doar vom reuși să zburdăm peste câmpii

imaginea cu tine și cu berbecul sacrificat
e tot ce am
valea asta lungă pornește din palmă
și nu știu ce voiam să-ți mai spun"
poeta are un contur distinct si talent în acest poem e frumos ca o mica bijuterie de ascuns în podul palmei

Horia Badescu cred ca a fost diplomat in Franta si a fost foarte activ in promovarea culturii române si franceze (în ambele tari)
multi autori francezi mi-au vorbit cu respect de dânsul ca de o somitate culturala româna
e purul adevar trait de mine pe aici ,nu numai o data !!!

titlul-mi-a"scapat" de sub mâna...

un poem în registru dramatic,sobru,minimalist...o "inscriptie" funerara simbolica onorând fantomele celor disparuti...
poemul "curge" bine la început ,dar spre final ne lasa (cumva) flamânzi...
in franceza,in jargon "le billard" este masa de operatie dintr-un spital,deci titlul nu putea fi mai bine ales...coincidenta misterioasa....

o poezie rugaciune,un plan intimist care traverseaza un context social greu de întelesuri,poeta are spleen de România,spleen baudelairian,este într-un vid,un orizont cetos
sobrietatea mijloacelor de expresie sunt voite,adauga un continut misterios,erotic,fara ostentatie
poeta struneste cuvintele, le tine în frâu cu talent ,nu "înzorzoneaza" inutil,nu cade in vorbarie,scrie rezemata de "zidul tacerii" ,ca si cum fluxul emotiei-exploziei a lipit-o de pietrele reci:
"când ai tăcut ascuns în telefonul meu negru
ai tăcut atât de frumos
încât m-am gândit că nu e nicio deosebire
între giulgiu și tăcere"
Poemul începe în forta,dar se risipeste spre final ,salvat(totusi) d eo metafora puetrnica:pasare împuscata...poate din cauza "temei" poemul este în cele din urma la privire, o Lacrima care curge peste foi...continua o oarece "greata intelectuala"...