prada altuia

of Silvia...
e cutremurator cata dragoste stii tu aduna in tine, Femeie.
si tu mai stii si sa stai, piatra pe piatra, cu miez topit, in echilibru perfect, intotdeauna la jumatatea exacta a distantelor, prinsa doar intr-un contrapunct..
Cata vreme te incumeti, o sa poti!
Nu ti-e tie frica de spatiul labirint, sa spunem asa ca te temi doar de calatoria spre reintoarcere...Insa eu stiu sigur ca n-o sa mai vrei sa te regasesti la fel...

zbea din cuvinte culoarea si lasa lichidul sa se imbibe!
da cu sticla de pamant sa sune sticla sparta ca o aiureala si ca sa fie si mai absurd, zambeste larg si ai sa vezi, se incaleca zambetul inghesuit cu plansul, dar minele tau iti va spune: mai bine plins decat zmiorcaiala!
si atunci capitulezi concluzionand dezmatat si zmucit ca e timpul sa te vezi si o superba nebuna despletita, ce loc de parcare e SIMPLU!...
Tu poti.
Si din atatea texte nescrise pe hartie, ci doar memorate din dragoste de memorare, te vei trezi din sfoara de matase dezlegata la glezne exact atat cat ai timp sa-ti tragi doar rasuflarea!
Si atunci, vei inventa un patratel liber intre spatii, Silvia...si-acolo vei orindui apoi frumos, TU, dragostea, in cate feluri exista pe lumea asta pentru sufletul tau.

cu admiratie,

Linea

cea mai frumoasă poezie patriotică:
"tu ești cineva care din timp în timp reface harta lumii
trenul prietenia scotea fum pe nas și pe urechi
părea un balaur fericit la culme
că mă duce
în dinți
peste prut
înapoi
pasăre
împușcată"
superb!

o poezie rugaciune,un plan intimist care traverseaza un context social greu de întelesuri,poeta are spleen de România,spleen baudelairian,este într-un vid,un orizont cetos
sobrietatea mijloacelor de expresie sunt voite,adauga un continut misterios,erotic,fara ostentatie
poeta struneste cuvintele, le tine în frâu cu talent ,nu "înzorzoneaza" inutil,nu cade in vorbarie,scrie rezemata de "zidul tacerii" ,ca si cum fluxul emotiei-exploziei a lipit-o de pietrele reci:
"când ai tăcut ascuns în telefonul meu negru
ai tăcut atât de frumos
încât m-am gândit că nu e nicio deosebire
între giulgiu și tăcere"
Poemul începe în forta,dar se risipeste spre final ,salvat(totusi) d eo metafora puetrnica:pasare împuscata...poate din cauza "temei" poemul este în cele din urma la privire, o Lacrima care curge peste foi...continua o oarece "greata intelectuala"...