Poezie
Loc de joacă pentru oameni mari
3 min lectură·
Mediu
Mă trezesc la ora cinci fără ceas, fără iubit, beau ness
Mai stau pe marginea patului fără să mă ridic încă din mine
Îmi place bălăceala asta matinală
De a mai hoinări o dată până iese soarele
Mi-aș fi dorit să împart cu tine orice bucurie
Orice farfurie cu mâncare sau ceașcă de cafea
Aș fi putut trăi lângă tine dacă din toate astea ai fi mâncat tot
M-aș fi mulțumit doar să te privesc, m-aș fi săturat din tâmpla ta
Care irizează cea mai rară și sațiabilă hrană, mi-aș fi dorit să împart
Cu tine perna, gutuia stricată, borcanul cu gem, să tragem o linie
De demarcație peste inimă, să știm fiecare pe ce parte ne culcăm
Dimineața să găsești lângă pachetul de țigări
Mâna mea în loc de nicotină, sincer, sincer, mi-aș fi dorit
Și uite că nu mai știu să scriu, acum colorez pe caiet o rană deschisă
Când am pus creionul pe foaia albă a dat sângele
Știu când te trezești și știu când pui picioarele pe dușumea
Știu că vrei să fumezi, că e foarte frig
Sunt un fel de interpret al trupului tău, știu ce vrea și ce vomită
Dar de scârba vomei nu-ți bagi degetele pe gât și preferi să scrii
Alt tip de vomă
Undeva foarte departe cu două pachete de țigări în buzunar
Iubești o femeie găsită pe stradă cu palma la gură
De teamă să nu-i auzi sufletul cum îi iese pe geam
Nu iei în serios respirația, bătăile inimii
Heruvimii la casino palace te așteaptă să le spui
Cum ai furat cireșe din pântecul ei
Degeaba îmi râcâi pielea spatelui cu ghearele ca un câine pământul sub gard
Și cauți cu de-amănuntul peste tot răvășind, prin sertare, prin cărți
Scormonești cu limba, îndepărtezi straturi vechi, facile, fără argumente
Unde vrei să treci?!
Degeaba îmi râcâi pielea spatelui nu vei da de pânze și vele
Nu mă vei vedea niciodată așa cum sunt, am rânduri de ani depuse
Care mă fac mult mai tânără și pe măsură ce mă iubești mă fac tot mai copil
Și în curând vei fi tatăl meu, și-mi vei spune să nu faci asta, să nu bei asta
Pereții și-au potolit foamea și setea
Scârbiți îmi întorc spatele ca un bărbat care
S-a culcat cu mine și a plecat saturat, dezgustat
Stau cu fața în pernă, ușa se trântește
Respir ușurată, sunt din nou liberă, aud iar pisicile pe tablă
086.511
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 405
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Loc de joacă pentru oameni mari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14021209/loc-de-joaca-pentru-oameni-mariComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRCRcalota rodica✓Frumoasa monografie a dezgustului, dintotdeauna remediul, care e si pedeapsa si recompensa, ramane stilul!Imi place ideea de a "imparti gutuia stricata" si "voma" scriiturii: e o idee de curatare a organismului, prin eliminarea toxinei vietii! Cand ai de-a face cu un "caine rau", nu stii daca este mai important sa-ti faci "mea culpa" sau "mea pulpa"!
0
LMs-ar putea ca acesta să fie unul dintre marile poeme puse pe hîrtie :)
0
CSRodica, chiar dacă pe alocuri sunt frânturi de realitate, de pildă gutuia, de la cireșe nu m-am putut opri...
Lavinia, mă bucur că ți-a plăcut, vorba vine pe hârtie, că am pus creionul și a dat sângele, foile țin de imaginație.
Mulțumesc.
Lavinia, mă bucur că ți-a plăcut, vorba vine pe hârtie, că am pus creionul și a dat sângele, foile țin de imaginație.
Mulțumesc.
0
ȘCred ca primele patru versuri sunt in plus. Nu este nevoie de acea introducere, de acea balaceala matinala de cuvinte si ness.
Dar mai apoi, se vede o mana sigura si o buna constructie ideatica, fara pierderea sensibilitatii in exprimare:
Mi-aș fi dorit să împart cu tine orice bucurie
Orice farfurie cu mâncare sau ceașcă de cafea
Aș fi putut trăi lângă tine dacă din toate astea ai fi mâncat tot
M-aș fi mulțumit doar să te privesc, m-aș fi săturat din tâmpla ta
Care irizează cea mai rară și sațiabilă hrană, mi-aș fi dorit să împart
Cu tine perna, gutuia stricată, borcanul cu gem, să tragem o linie
De demarcație peste inimă, să știm fiecare pe ce parte ne culcăm
Dimineața să găsești lângă pachetul de țigări
Mâna mea în loc de nicotină, sincer, sincer, mi-aș fi dorit
strofa cu vomitatul nu ma impresioneaza, e cam gretoasa, dar poate asta ai vrut sa transmiti
ma deranjeaza si repetarea succesiva a tigarilor si cafelelor, parca mirioase prea mult a nicotina in poezie, mai deschide fereastra un pic
penultimele doua strofe interesante, ce mai, este un poem bun, care merita atentia cititorului
Dar mai apoi, se vede o mana sigura si o buna constructie ideatica, fara pierderea sensibilitatii in exprimare:
Mi-aș fi dorit să împart cu tine orice bucurie
Orice farfurie cu mâncare sau ceașcă de cafea
Aș fi putut trăi lângă tine dacă din toate astea ai fi mâncat tot
M-aș fi mulțumit doar să te privesc, m-aș fi săturat din tâmpla ta
Care irizează cea mai rară și sațiabilă hrană, mi-aș fi dorit să împart
Cu tine perna, gutuia stricată, borcanul cu gem, să tragem o linie
De demarcație peste inimă, să știm fiecare pe ce parte ne culcăm
Dimineața să găsești lângă pachetul de țigări
Mâna mea în loc de nicotină, sincer, sincer, mi-aș fi dorit
strofa cu vomitatul nu ma impresioneaza, e cam gretoasa, dar poate asta ai vrut sa transmiti
ma deranjeaza si repetarea succesiva a tigarilor si cafelelor, parca mirioase prea mult a nicotina in poezie, mai deschide fereastra un pic
penultimele doua strofe interesante, ce mai, este un poem bun, care merita atentia cititorului
0
IBReusite poeme, am vazut ca "salivezi", "scuipi" cuvinte, peretii sunt "scarbiti", e si o "scarba" de voma... O intreaga estetica aici. :) Am remarcat asta in textul de fata:
"am rânduri de ani depuse
Care mă fac mult mai tânără și pe măsură ce mă iubești mă fac tot mai copil
Și în curând vei fi tatăl meu, și-mi vei spune să nu faci asta, să nu bei asta"...
"am rânduri de ani depuse
Care mă fac mult mai tânără și pe măsură ce mă iubești mă fac tot mai copil
Și în curând vei fi tatăl meu, și-mi vei spune să nu faci asta, să nu bei asta"...
0
NADistincție acordată
text cu "ghearele scoase" pisicesti,scris pe scalpul celui care "vomita","fumeaza","fura cirese din pântecul ei","saturat","dezgustat"...
poeta scruteaza cu un ochi de felina ,aprig,eternul masculin care nu e la înaltimea sentimentelor cu care aceasta femela puternica îl trece(cu greata) sub o lupa nemiloasa...
Acest don juan plictisit fara motiv suscita o luciditate ,care înlocuieste lacrimile melodramatice:"Respir usurat,sunt din nou libera,aud pisicile pe tabla"... O privire insolenta, de la egal la egal,o poezie a unei feminitati emancipate,"virile"... Poezia aceasta este limpde,are o trama fara patetisme si totusi suntem purtati abil la frontierele tragi-comicului uman
poeta scruteaza cu un ochi de felina ,aprig,eternul masculin care nu e la înaltimea sentimentelor cu care aceasta femela puternica îl trece(cu greata) sub o lupa nemiloasa...
Acest don juan plictisit fara motiv suscita o luciditate ,care înlocuieste lacrimile melodramatice:"Respir usurat,sunt din nou libera,aud pisicile pe tabla"... O privire insolenta, de la egal la egal,o poezie a unei feminitati emancipate,"virile"... Poezia aceasta este limpde,are o trama fara patetisme si totusi suntem purtati abil la frontierele tragi-comicului uman
0
CSIoana,
Mă bucur că ai trecut prin mai multe texte, estetica scârbei:)cam așa.Mulțumesc.
Angela,
Am fost obligată la această lupă nemiloasă, în mod firesc treceam cu vederea.Mulțumesc pentru stea.
Mă bucur că ai trecut prin mai multe texte, estetica scârbei:)cam așa.Mulțumesc.
Angela,
Am fost obligată la această lupă nemiloasă, în mod firesc treceam cu vederea.Mulțumesc pentru stea.
0
CSIonuț, nu știu de ce nu am văzut comentariul tău, nici e-mail nu am primit. Poemul poate fi refăcut, probabil când voi avea răbdare o voi face, deocamdată forma brută e cea care rămâne. Mulțumesc de părere.
0