Poezie
cărămida de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
arde-n mine un trup de fată
de femeie sau iubită
ca-ntr-un zid
de monastire trupul anei înzidită
și mă doare
colțul pietrei tâmpla
umărului stâng
și mă doare piramida de cuvinte
lăcrimând
doamne
nu-mi săruta gura
ca pe-un sân de fată mare
pe-a ei golgotă vorbirea răstignită
să mă
are
să fiu bob
în brazda albă
să-ncolțesc și să dau rod
peste piatra ce mi-e dragă să-nverzească ochiul orb
și să pot rosti azi verbul îngânat de atunci-nainte
de pe gura anei smulge-ți
cărămida de cuvinte!
023.627
0
poetul este "constructorul" cel care aseaza "caramide de cuvinte" construind trupul poeziei,cu teama ca se poate auto-distruge ,caci trainicia se plateste cu inspiratie si mai ales transpiratie
Poezia :
"arde-n mine un trup de fată
de femeie sau iubită"
Invelisul pare clasic,îmbraca forma unui bocet-descântec ,metaforele sunt sugestive pâna la alegoria finala(piramida de cuvinte,golgota vorbirii,ochiul orb,caramida de cuvinte...)
Poetul este "ascetul ,ermitul,constructorul ,visatorul,cel care îndrazneste sa accepte aceasta "constructie" efemera ,rug interior,crez(manifest poetic)...
"și mă doare
colțul pietrei tâmpla
umărului stâng
și mă doare piramida de cuvinte
lăcrimând"