My Rio

eugenistule

ai șlefuit, nu glumă! mai ai puțin și gata tele-scopul:D

Ag + polizor nou = fain

Doamna Suse

Fluentă relatare. O să caut sigur \"Două lumi adiacente\", mulțumesc.

Iar despre fata aceea lângă care ați stat când ați plecat din Ottawa: păi, dacă vă vedea \"extrăgând\" apa, cum vroiați să se uite??:)

Călătorii plăcute în continuare...

domniță k

făceam bine dacă nu aș fi citit prima dată somația cu nevoile tale urgente:) mai bine veneam miercuri direct
așa, după ce am citit exegeza dlui potra, acu gata, știu totul despre tine, poți să te lați de poezie:))
acuma serios: m-am senzibilizat și m-am îndîrjit, m-am setat pe răzbel interior și încerc să uit toate detaliile despre tine... înafară de îndârjirea exemplară cu care îți aperi ideile!! jos pălăria!!
deși nu par să am altceva în comun cu tine înafară că și io aaaaaaaaaa și aaa de ceva vreme, îți las un semn, nu e nevoie să îmi mulțumești, e doar un salut dintr-o zonă ostracizată. ieri pe vremea asta l-am găsit:


\"Poezia este păstrătoarea spontaneității, vrem să își păstreze caracterul discursului care acum tresare, care surprinde succint, brusc, iremediabil, sublim.
Nu vrem să-i conferim poeziei un caracter comercial, în măsura în care acesta este sinonim cu mediocrul. Vrem poezia în biblioteca tuturor, nu numai a iubitorilor de poezie.
S-a suferit prea mult de o manieră exclusivă care nu îngăduia o rezonanță de amploare. S-a scris poezia infinitului, a morții, a iubirii. Vrem un curent al tuturor sentimentelor, al tuturor temelor și motivelor. Avem toate ingredientele unei asemenea dorințe. Avem stimulentul afirmațiilor de genul \"tot ce era de spus s-a spus\", \"nu mai e nimic de adăugat\"...


(...dacă îți spune ceva acest fragment, dacă simți nevoia să citești încă vreo 20 de fraze dinaintea acestora și un final haios (scris de Michel Martin, cel care știe de ce \"altfel\" e confundat cu \"nepoetic\"), aș fi bucuroasă să îți trimit nr din august al revistei literare STEAUA (editată de Uniunea Scriitorilor din România și Redacția Publicațiilor pentru Străinătate).
dacă nu, rescrie-ți secundele, reglează-ți bine microscopul, poartă-ți poezia ca pe un costum de baie, așa cum știi tu, peste rochie:))
mie îmi convine oricare variantă;)

aaa, și cer permisiunea, ca, într-un viitor mai înalt, după ce îmi reglez ochiul critic la dioptriile virtuale ale agoniei.ro...care nu încetează să mă uimească pe zi ce trece...să îți judece și dumneamea autenticitatea :D

fustițele cu sclipici, democrația și bercenii, te salută :))

încă mai respiră în ochiul meu

pion izgonit de rege
după-amiaza îl prinde întotdeauna
treaz
rumegându-și ultimele jocuri cu ture ruinate
din când în când imită caii de mare
secunde rostogolite
alteori își sculptează nebuni ascuțiți peste fiecare apus
joacă teatru cu regine cerșind metri pătrați de mov

și-a promis să nu învețe niciodată
că regele are noroi în pantofi
că pătrățelele pot fi liniate și revopsite primăvara
că a trăi în colțuri înseamnă a plânge

pionul din ochiul meu nedrept doare cu un punct desenat de un daltonist
pe care îl târăște deasupra dimineților înverzite


Domnișoară Naida Nalore:)

Mi-am permis să scot 3 cuvinte din poem și să îl aranjez în pagina o idee altfel.
Ritmul devine mai puțin solemn, deloc greoi, sprințar ca jocul pe care privirea înspre interior îl propune. Tinerețea gravă și serioasă cu care privești viața în acest poem... îi dublează seducția!

Felicitări

Domnu Filosofu:)

M-a preocupat și pe mine subiectul, de aceea vă salut cu bucuria celui care găsește un \"coleg\" de viciu mărturisit. De obicei, teama de spațiile largi, naște poeme ample. Dvs reușiți, dle Filosofu, să faceți câțiva pași buni.
Io m-am mișcat mai puțin în \"Agorafobie\" a mea, în ciuda unor încurajări greu de ignorat:)Tot e bine, măcar ne-am mișcat câțiva milimetri, oricum mai mult decât alții care aleargă pe loc (En attendant, Godot:)
E foarte greu să mărturisești, fie și în versuri, o criză agorafobică.
Mi-am continuat acel mic poem cu altul, în care descriam momentul suprem al panicii, alunecând pe lângă ziduri, ascunderea în colț(dvs aveți metaforicul pântec de ceară al zilei, excelentă imagine!!fericită îmbinare de idei!). Vă invit și pe dvs să continuați poemul. Dacă ați trăit sau vi s-a relatat detaliat de cineva apropiat, știți cât de mare și oribilă e spaima de...nimic, dar cât de bogată în nuanțe și generoasă poate fi pentru poezie:)
Salut și zombii ăia de pe drumurile imense...unii îmi par cunoscuți:))

\"Heureux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage\"

Cu bine

Am recitit-o de mai multe ori, mie tot mi se pare doar o fotogramă dintr-un film:)
\"Rec\" = butonul de înregistrare la aparatele de filmat sau foto digitale...
(\"recording button\")

Da, acuma că m-ai pus din nou pe șine și mi-ai atras atenția că poemul tău e despre scara credinței, parcă parcă îmi vine minte o poezie celebră...auzea un zgomot la ușă...era noapte...frig...vântoase...deschide ușa...și ce să vezi...era doar \"șarpele isus\".
Ce ți-e și cu credința asta modernă!!!

Mea culpa: nu auzisem că a cântat de TREI ori Cocoșul credinței tale, scuze!!!

Crezantema, ochioaso, draga mea, ce frumos nărui tutele din înalturi!!
Renunță, te implor, la \"Peste lume,\", \"Rămâi\", scrie \"pământuri\" în loc de \"pământ\" și \"Cu sclipiri de diamant\".
Iartă-mi îndrăzneala, draga mea!, dar simțeam nevoia să spun și io cuiva azi sărumâna de poetesă ...(măcar pân-la cot!:)

Scrie, unduioaso, boabă de mărgea, ca și pe scenă, avem nevoie și de ingenue, iar tu îmi pari, în poemul ăsta, c-abia la Sântă-Mărie vei împlini 14 ani!!
Fugi, te cheamă Doica!!!
(Romeo are o scară nouă, de mătasă, nush ce draq pregătește. Pa. Pupici)

Am venit să văd ce behăi și, surpriză!, pe aici se aude doar un mieunat dulce, de pisoiaș care, deși uitat pe peron (alungat cândva din metrou??), toarce!

Nu e momentul să fim ironici, ți-am citit ultimele 5 poeme, e surprinzător marele tău război cu sentimentalismul!
Trec peste orice impolitețe (a ta), peste orice vag resentiment de-al meu, și salut anticalofilia căreia-i reziști cu greu, mă bucur că nu ești misogin (ai o muză, i te închini, restul femeilor să doarmă liniștite cât timp ai jucăria ta :)
Recunosc, m-a influențat fotografia ta, așa, bizantin-stingher...filiform, giaccomettian cu dificultatea de a te situa în spațiu altfel decât cu ajutorul poeziei. Mnah, să-mi fie iertată uimirea, io credeam că ești un grobian, un ursoi jumulit, un fictiv, un ăla.
De la geam, fără rânjetul și insolențele pe care se pare că le-ai branduit cu succes pe aici, ...îți stă bine cu părul prins la spate.
Puțin exagerată mi se pare curtoazia în \"Cerul își cere scuze pentru impolitețe
Și trimite norii să facă de gardă deasupra Gării de Nord\"... dar... ce nu i se iartă unui poet atât de îndrăgostit de muza sa??

Băftosule!

Marie :)

Se întâmplă să fi fost obsedată de Salomeea și Botezătorul, via Oscar Wilde.
Regizam o piesă de teatru și, de unde, la început, o alesesem pentru că părea simplă și clară clară, m-am trezit cu mii de posibilități cu care subiectul poemului tău frumos (sic!) a început să mă încolțească. Poate părea o laudă deșartă (piesa a fost premiată la Avignon:D), dar vroiam să știi că te laud \"într-o cunoștință de cauză\":)
Poemele cu subiect biblic nu sunt prea bine digerate de modernitate. Nu știu mulți \"psalmi\" care să nu pară prăfuiți, nu știu nicio \"omilie\" să-și fi ițit miracolul din cyberspace, rarele pasaje biblice pe care le găsesc în poeziile moderne par... goluri umplute cu ceva... misticism, nush exact ce.
Fără interpretare, fără subtilități provocatoare, fără să-mi destrame creierul sau inima cu vreo emoție. De obicei le evit, dacă pot. Sau le uit în secunda 2.
Dar poemul tău...
Irezistibil, încă din titlu.
Seamănă cu o piesă.
Acel \"ieri\" de la început, pare didascalie. Localizarea asta de o simplitate...hm...
mă aruncă în mijlocul poveștii, cu un început elegant, de poveste mare.
Caracterizezi excelent personajele, ai tonul ăla cu ecouri profetice, iar \"pustiul îi ține loc de casă\" și \"pregătea cărările neumblate ale Domnului\" sunt versuri uluitoare.
Contextul e credibil. Ai atmosfera de poveste biblică.
Povestitorul (martor ocular? uau!!)are solemnitatea celui care crede, care nu are niciun dubiu.Teologie de finețe.
Ar fi multe de spus. Sper să simți încântarea mea de cititor pe table de piatră.
Știu că religia e lăuntrică și spirituală, dar îmi face bine să îți mulțumesc pentru că te preocupă \"liberarea de păcat\" și de...poveste.
E o binecuvântare să găsești, unde, sincer, te aștepți cel mai puțin, pacea lăuntrică. Și un poet care răscumpără icoane.
Mulțam.

Cel

Poemul tău despre vârstele mentalului.
Strofele, frumos una din alta, declanșeză o regresie...până la naștere(faină idee poetică!)
Și tu te acunzi în vorbe.

Înainte de orice, mi se pare corect să te informez că io țin cu Rapidul!! :D

Domnule Censor

Sensualitatea matale iese la iveală pe zi ce trece. Mi te închipuiam ascuns după rame groase de tot, de marinpredator;) Acu m-am răzgândit.
Asta-i clar o declarație de dragoste pentru o filoloagă calofilă, semicastă, umblată pe la burse. Genul \"Domnișoarei Julie\" din proza voastră:)
\"ne dezgolim de frunze
de câini de ploaie de pietre\"
fain
Salut supa primordială provensală, tatuată de pudoare...yumm...
Dar aștept desertul, mai puțin dulce, răsturnat în farfurie fără inginerii stilistice ambițioase și programe de creativitate, care nu mă bat la cap să caut doamne-iartă-mă!, acrostihuri și alte potențe culturale demonstrative.
Pe planeta mea, poemul tău s-ar fi încheiat cu

pășeșc ușor pe irisul
putrezit de așteptare

Dar îmi place și așa. Lupta dintre senzații și imagini.
Muuuaah

Cornelușșșș

Am zis să mă încrunt și io acilea la tine, să văz cine-i ăsta care aseară s-a stropșit la mine cu un comm de personalitate literară care își asumă foarte clar și direct afirmațiile:)
Lupți cu cuvintele tale, îmi place. Nu mai e mult și vei ieși din zona esteticului. Probabil balastul sentimental te reține, fără voie, în preajma formulelor de farmec. Ești mare farmazon, nu-i vorbă, uite ce frumos îți torc aici pisicuțele literare, mai rar agonic curtat așa direct...:D
Dar io aștept de la tine, pffuii, cum draq s-o spun?, să nu mai fii hiperconștient de faptul că ești poet.
Aș fi rânjit ceva la frumoasa ta înțepenită la icoană, e minunată!, mi-a amintit de iconița din \"Geniu pustiu\"...deci e foarte eficient aranjamentul cuvintelor tale...m-a atins fix la lectura obligatorie:)
Când n+o să mai simt tremurul din vocea ditai personajului care încruntă din sprânceana intergalactică...hmmm...cum știe el că îi stă mai bine, atunci o să mă las, io, cititoarea sperioasă;), privită de ochii lui-lor-ei mirositori...
Nu știu cum să îți mulțumesc mai frumos pentru aseară.
Abia aștept următoarele ocheade... mânioase:D

Hi Sir

Scrii visceral. Decuplez celelalte simțuri când te citesc, senzorialul rămâne unicul ghidaj. Cuvintele tale de macho underground se răsucesc în mine...fără nicio grijă culturală. Poemul cu puncte multe îmi regla respirația :)Parc-auzeam comenzile:\"drepți!\", \"culcat!\", \"desfă picioarele!\", \"întoarce-te!\". Tre să recunosc, îmi place războiul tău sexhymental.
Nu pot decât să le invidiez pe femeile pe care le plimbi numai pe unde vrei tu:D
Noroc că ți-ai afișat poza la status, altfel, io începeam să mă gândesc că ai colți uriași, gheare însângerate care sfâșie orice spinare, coarne magnifice cu care dărâmi mereu bibelourile prin sufrageriile afurisitelor de intelectuale nedormite...Atitudinea mea față de poezia ta, vorba lui MC Levantul, poate fi numită înțelegere:\"Ceea ce înseamnă, pînă la urmă, dragoste.\"

Cultura ta poetică mă încântă (trei cincimi:)

Prietene!

Abia azi am avut timp și ți-am citit toate poemele.
Scriu tot ca și cum ți-aș arunca sticloanța in mare, dar trebuie să iți mulțumesc cumva pentru \"frumoasă cât să nu innebunești\", ecourile din \"Delir\", \"poate și mâine\". Aș mai croșeta și alte zâmbete, mi-e să nu mă ia tanti-ta Elvira la goană pentru că nu te plătesc bine:
1.Mă nedumerește că ești cel mai tânăr din orașul acesta, io credeam că ești cel mai fumător :p
2. L-ai mixat pe Panait Cerna cu Dinescu și a ieșit \"un vers cuminte\". Furia ta bahico-poezească merită mai mult decât balansul continuu intre EL și ea, pardon de expresie, doamna curvă din poemul \"Minune\"(?)
3. Tre să mai fie ceva in viața asta care să te fi enervat...
Aura misticoidă, energia asta neagră de fum in ecouri, merită pieptănată.
4. Ciocârlie n-am.
Las aici la marginea paginii tale un stol minuscul de lebede(2 albastre mai precis), un graur, un pelican veșnic mahmur și obraznic, o struțo-cămilă (asta habar n-am când a invățat să zboare:)

Și dacă vrei să știi, Dieu est un fumeur de havanes!

Tu scrie, io citesc negreșit:)
La bună vedere!

Ave, BARNABAS:)

Îmi place atât de mult poemul tău, dă-mi voie să îți arăt ce am auzit eu.
Mulțumesc.

VIORI TURNATE ÎN STICLE

Așa cum vă iubesc
așa cum mi se pare
nu voi muri
citind întreaga poezie
niciuna dintre poezii
mă alătur vouă
în dor de răul ce-l întrezăresc
așa cum vi se pare
că nu voi muri
așa cum vă iubesc

viori turnate în sticlă
niciunei comori
niciodată pe scenă
suprema satisfacție
a huidui
întreaga poezie
niciuna dintre poezii

nimeni nimănui
nu i se închină
așa cum vă iubesc acum
dacă vă ucid
nu ar fi
nicio crimă

Domnule Halupa Alexandru,

Pot intra în joc oricâte cuvinte, ideal e, azi, acum, să fie cât mai puține.
Intensitatea relațiilor dintre cuvintele dvs și imagini e greu de descris, tocmai de asta am preferat să vă arăt ce am auzit eu.
M-a sedus tonul elegiac, dar extrem de sigur și contaminant. O aventură textuală în foarte puține cuvinte, iată raritatea...

Conotațiile existențiale și dramatice, miza pe efectul final, se reunesc toate într-un minimalism inspirat.

Miraculosul avertisment, \"cum ar arăta viața fără poezie\", ajunge ușor la cititor.
Cuvintele \"de prisos\" cad oricum de la sine în timpul lecturii, pentru că ideea poetică are forță.
Cuvintele vin în siajul ei.

Iar VIORI TURNATE IN STICLE...ce să spun, e o imagine greu de uitat, ești în vecinătatea iubirii fără să pronunți numele ei. Frumos.
Aș putea să iau la rând nivel lexical, semantic, rafinamentul tău imagistic, fonetic chiar:)) dar cred că ai înțeles ce vreau să spun.
Dacă ai fost în stare să gândești un vers ca ăsta-- n-am nicio grijă că știi cât îmi place poemul tău.

Respect!
Și la a-ntâia, și la a doua:))

Domnule Tunar\',

Asta-i canonadă, nu tiradă!:)
Iar cuvântul NEBUN în titlu ne atrage ca pe molii:)

Nu prea înțeleg de ce păstrați atâtea semne de întrebare, de parcă ar încăpea vreun dubiu că sunt adevărate cele afirmate. De la Socru sunt reproșuri, de la Ginere nemulțumiri, nu prea cred că se alintă retoric unul pe celălalt.

Am înțeles acel a quoi bon autoironic, bonjurist, e loc de licență...
Și mă bucur că vă funcționează oglinda!:)

Cu Sonetele în brațe... vă salut și eu.

Ãsta era ultimul înger căruia nu-i mai atașaserăți sex:)

Mă minunam de viteza cu care se preiau idei, stiluri, cu câtă seninătate se însușesc mitologiile personale, nu mă refer la cele de manual.
Nu citesc mai mult de 10 poeme pe zi și maxim 10 (titluri de) comentarii, mi se pare că nu sunt mai mult de 10. Și nimic nu o poate întrece, pe viteză, zic, nici măcar metoda,perseverența sau oportunismul.

OK, înțeleg că nu te interesează tehnoredactarea și alte kestii care ți se par de prisos, idee să fie, n-am decât să sap după ea...Ai putea totuși să fii ceva mai puțin grăbit? Dar viteza întunericului văd că te prinde mai bine decât turturicile și aerele de păunașul codrilor oltenești.
E bun și Azazelu ca Purtător de cuvânt mare când are poetul de făcut dezvăl(u)iri.:) Acuma nu am ce să cârcotesc prea tare, tălică ești primul meu comentator pe aici...nu pot să, mă-nțelegi.:)
Pretenia-i pretenie.

P.S. Măcar să-l fi lăsat transssexual, da chiar femeie?

Haiducoo, tu ai făcut cărările pentru furnici?, despre tine scria omul ăla, nu?:)

Ah ce comentariu ți-aș trage dacă mi-ai permite să te trag de șireturi!! Nu de alea de la spate, nu te impacienta.
Am râs în hohote, cum nu mi s-a mai întâmplat de la...am și uitat de când.
Ai gradat perfect, deși intuiam din titlu că o să mă alergi pe loc, tot am citit cu plăcere. Fără să vreau, mi s-a întâmplat, sorry!, toate deveneau din ce în ce mai mici, câinii, vacile (vacile!), alea de la boutique, mă uitam cum mâncau furnici și număram cimitirele, să văd exact câte sunt.:)
Ar fi putut lipsi \"peștivore\" și \"redundant\", dar la asta m-am gândit doar după ce am terminat de râs.
Nu știu cum să laud cerebral și obiectiv starea pe care mi-a creat-o fragmentul ăsta Deltaic, mi-e imposibil să mă detașez de lucrurile care mă binedispun.

Azi e prima dată când te citesc... aș vrea să spun ceva...aici în piața mare nu prea pot...poate un salut de furnică (da simplu!:) și
Mulțumesc

Poeții antici nu foloseau semne de punctuație, poeții medievali cercetau cu mare atenție purulențe, poeții romanticici foloseau diminutivele fără sfieli, manualele de alchimie (?)erau secrete, nu mai scrie nimeni despre uzine sau flăcările de aragaz, nimeni nu mai cunoaște cuvântul românesc care înseamnă \"un lemn putrezind la soare\", știam că bărbații aud metalele suspinând doar dacă șuieră țeava unei arme, despre egor știu din ce în ce mai puțin...brrr, cui îi țiuie urechile?

O idee poetică fără sofisticării, fără ocolișuri, fără ezitări.
Să sperăm că Egor nu își dă demisia azi.

LOL, scuză virgulele în plus și repetițiile:)m-a furat peisajul.