Poezie
egor
1 min lectură·
Mediu
un manual despre putrefacție
stătea deschis pe masa lui egor
uzina de pe strada uzinelor lucrează până târziu
doar că egor nu prea avea nevoie de manual îi erau suficiente
plimbările în ghetuțele lui subțiri
sub care pietricelele alunecau vioi
și când te gândești că de-a lungul șoselei
se întindea descompunerea în ultima ei etapă
asta-i a zis egor
asta-i tot ce rămâne în urma morții
blana și oasele pe marginea șoselei
egor a închis manualul despre putrefacție
toate strungurile se avântau în lucru
mașinaria nu putrezește
egor și-a lăsat fruntea pe metalul călduț
peste un timp egor a oprit toate
strungurile și-a pus palma pe zimții
care se mai învârteau din inerție
a luat mătura și a adunat surcelele împrăștiate
peste tot pe jos
un material perfect pentru putrezire
uzina vuia și funcționa de parcă era vie
o boare de caldură a năvălit peste egor
metalul suspina
peste Egor stă acum încălecată dragostea
023335
0
Poeții antici nu foloseau semne de punctuație, poeții medievali cercetau cu mare atenție purulențe, poeții romanticici foloseau diminutivele fără sfieli, manualele de alchimie (?)erau secrete, nu mai scrie nimeni despre uzine sau flăcările de aragaz, nimeni nu mai cunoaște cuvântul românesc care înseamnă \"un lemn putrezind la soare\", știam că bărbații aud metalele suspinând doar dacă șuieră țeava unei arme, despre egor știu din ce în ce mai puțin...brrr, cui îi țiuie urechile?
O idee poetică fără sofisticării, fără ocolișuri, fără ezitări.
Să sperăm că Egor nu își dă demisia azi.