regele n-a murit.regele nu trăiește

încă mai respiră în ochiul meu

pion izgonit de rege
după-amiaza îl prinde întotdeauna
treaz
rumegându-și ultimele jocuri cu ture ruinate
din când în când imită caii de mare
secunde rostogolite
alteori își sculptează nebuni ascuțiți peste fiecare apus
joacă teatru cu regine cerșind metri pătrați de mov

și-a promis să nu învețe niciodată
că regele are noroi în pantofi
că pătrățelele pot fi liniate și revopsite primăvara
că a trăi în colțuri înseamnă a plânge

pionul din ochiul meu nedrept doare cu un punct desenat de un daltonist
pe care îl târăște deasupra dimineților înverzite


Domnișoară Naida Nalore:)

Mi-am permis să scot 3 cuvinte din poem și să îl aranjez în pagina o idee altfel.
Ritmul devine mai puțin solemn, deloc greoi, sprințar ca jocul pe care privirea înspre interior îl propune. Tinerețea gravă și serioasă cu care privești viața în acest poem... îi dublează seducția!

Felicitări

Draga Iolanda,
Iti multumesc pentru sugestie vedem ce se poate face si mai ales pentru modul in care ai spus.Inseamna mult ca poezia asta iti spune ceva:)
multumesc
sincer-sincer,
Diana Tugui(sau naida nalore,cum vrei tu:p)