VIORI TURNATE IN STICLE

Ave, BARNABAS:)

Îmi place atât de mult poemul tău, dă-mi voie să îți arăt ce am auzit eu.
Mulțumesc.

VIORI TURNATE ÎN STICLE

Așa cum vă iubesc
așa cum mi se pare
nu voi muri
citind întreaga poezie
niciuna dintre poezii
mă alătur vouă
în dor de răul ce-l întrezăresc
așa cum vi se pare
că nu voi muri
așa cum vă iubesc

viori turnate în sticlă
niciunei comori
niciodată pe scenă
suprema satisfacție
a huidui
întreaga poezie
niciuna dintre poezii

nimeni nimănui
nu i se închină
așa cum vă iubesc acum
dacă vă ucid
nu ar fi
nicio crimă

Domnule Halupa Alexandru,

Pot intra în joc oricâte cuvinte, ideal e, azi, acum, să fie cât mai puține.
Intensitatea relațiilor dintre cuvintele dvs și imagini e greu de descris, tocmai de asta am preferat să vă arăt ce am auzit eu.
M-a sedus tonul elegiac, dar extrem de sigur și contaminant. O aventură textuală în foarte puține cuvinte, iată raritatea...

Conotațiile existențiale și dramatice, miza pe efectul final, se reunesc toate într-un minimalism inspirat.

Miraculosul avertisment, \"cum ar arăta viața fără poezie\", ajunge ușor la cititor.
Cuvintele \"de prisos\" cad oricum de la sine în timpul lecturii, pentru că ideea poetică are forță.
Cuvintele vin în siajul ei.

Iar VIORI TURNATE IN STICLE...ce să spun, e o imagine greu de uitat, ești în vecinătatea iubirii fără să pronunți numele ei. Frumos.
Aș putea să iau la rând nivel lexical, semantic, rafinamentul tău imagistic, fonetic chiar:)) dar cred că ai înțeles ce vreau să spun.
Dacă ai fost în stare să gândești un vers ca ăsta-- n-am nicio grijă că știi cât îmi place poemul tău.

Respect!
Și la a-ntâia, și la a doua:))