My Rio

Ioel,

Ai un monovers perfect, visul visului viselor poezești: titlul.
Ãsta e tot poemul tău.
Restul e umplutură. Demonstrativă:D

Dacă ai fost în stare să trăiești un vers ca \"o_să_fac_din_frunze_aripi\", copil frumos, NU TE MULȚUMI CU MAI PUȚIN!

Lasă-mă pe mine cu umplutura, rigla, șublerul și multele.
Dor de ducă, Ioel?:(
Tu poți scrie versuri originale.
Vii.

Stimate domn Magu,vă rog să-mi permiteți să vă ofer o \"variantă\" a poemului dvs:



Liniște în aer
Cerul podit cu îngeri ...
Calci și nu se aude nimic!
Încerci să tropăi
Asculți
Doar foșnetul
La marginea lumii.

După o zi de mers
Te trezești
Ți-au crescut aripi
Cineva îți șoptește
să vorbești în surdină.

Aici, tăcerea are densitate maximă
Și, doar din când în când,
Respirația Lui
Mai naște o planetă.

Undeva, puțin mai departe
El începe veșnicia

Adierea ei
Ajunge până la noi.
Doar dacă treci prin dreptul Lui
Poți să ajungi
La hotarul veșniciei.



Domnule Magu,
am lăsat în SUPERBUL dvs poem mai puține cuvinte de legătură (și, la, spre, ca etc) și spații mai mari.
Poezia strălucește cu un ritm nou, mai potrivit cu economia de cuvinte pe care se insistă acum, și, mai ales, nu pierde nimic din farmecul (stilistic) pe care i l-ați imprimat dvs:)
Îmi place foarte mult această poezie, sper să luați gestul meu de a scoate câteva cuvinte ca pe un exercițiu de comunicare, cât se poate de respectuos.

Multă inspirație și copaci veșnic în floare:)

Iolanda

Nășicule??? CARE E STILUL MEU OBIȘNUIT???
Și cum/unde/cui l-am adaptat? Țucu-te, bagă claritatea la loc, nu mă face să mă duc la domnul Gorun să-mi traducă ce ai spus:) Io ziceam de claritate prea mare în poemul tău!! Atât de clar de parcă ar tânji și el după oleacă de lirism underground...pencă azi străluce ca stelele voastre cele galbene...pare construit cu rigla și compasul. Nu vreau să fiu rea, repet, începând de la \"inima ta\" încolo, mi-a plăcut. Dar nu mi-a mai rămas decât o imagine tristă și dureros de clară după lectură. Nimic de visat, gândit, speriat, suduit.

Deci. Care e, dom Călin, stilul meu obișnuit de a comenta????
Să dea dracu dk nu trăiam cu ideea că mă adaptez cameleonic la fiecare căsuță de comentarii în parte!:( Sper că nu te referi la dinafara agoniei.ro
Și acu aflu că aș avea un stil obișnuit...:((

Las că aflu io unde-i ții!:) Judecând și numai după acest \"scherzzo\", merită să scotocesc prin poemele tale...

MULȚUMESC pentru gentilețea cu care mi-ai răspuns. Lucru rar pe aici.
Deși, despre domnii de la Colojvar...numai gânduri faine:)

Bon nuit(pour... les mots présentés sous tous leur aspects... par de délicats... instrument de pensée:))

Ce bruit vague, m-a adus până aici, vrejul sub călcâiul luminii...
Fără a fi un formalist, poemul are delicatețea care te duce cu gândul spre haiku.
Brusc, mi-ai adus aminte de umbrele lui Akira Kurosawa, de cei din oglinzile lui Ingmar Bergman din Upssala:) Mulțumesc. Uitasem de ei.
Tot neamul operatoricesc e fascinat de oglinzi, de aceea, dă-mi voie să presupun că nu ochiul tău a trancris minunat o banală imagine, chiar dk a celui drag, e doar cineva în oglindă, ne refuzi alte amănunte, deci e doar cineva. O fotografie? Un cadru dintr-un film? L-ai văzut chiar tu prin obiectiv?
Stilizarea maximă (On doute la lumière??:) mă îndeamnă să cred că e o fotogramă.
Foarte plăcută ochiului, așa cum o descrii tu...

Ți-aș lăsa ceva în schimb, de ziua bună.
Dar cred că știi să îți înfrumusețezi zilele, prea destul:)Apeși încetișor pe \"Rec\"...și gata poemul!

Cu bine

Acel \"Știi...\"(marcă a oralității:D), m-a dus imediat, de fapt, ce spun io, M-A ARUNCAT în context----> imediat am auzit eminescianul\"Vezi..\":)Frumoasă intrare!

Dar tot ce ai descris în continuare făcea apel la SIMȚI, poate că nu era chiar necesar să mai și întrebi \"Simți?\":)
Și \"ce\"-ul din al doilea vers pare o subliniere destul de ușor de evitat prin frumusețea simplă a versului:

\"Toamna asta s-a deschis cu ploi reci\"

...tare frumos vers, ca și cum s-ar fi deschis o stagiune...sau o cortină:)


Salut buimac

Mi-am propus să câștig luna viitoare la loterie, consideră-te finanțat pentru o parodie în lanț:)1001 de episoade. Nu m-am mai simțit atât de deșteaptă și complice, ăăăhăă, de pe vremea când citeam CONJURAȚIA IMBECILILOR:))Plus că, la tine, lipsește stranietatea aia tracasantă, de \"așa sunt și io\". Parodie de bun gust, răsturnări care pot fi haioase, nu tre să ai la bază Academia de Cititor Ideal să parcurgi povestea asta. Surprinzător de vizuală față de sărăcia indiciilor care să te ajute să o și \"vezi\". Sare pe ecran, cum se spune în jargonul scenariștilor:)
Cred că ritmul viu e dat de vioiciunea replicilor, de ineditul legăturilor neașteptate între ideile dialogului. Fain. Scrie. Citesc. Comentez.

P.S. Nu prea îmi place să îmi văd numele pe listă, am fost fff neinspirată că nu mi-am făcut cont cu pseudonim, dar, dk vrei, la următoarele episoade, comentez mai pe larg pe mess sau pe mail.
Nici typo nu mi le corectez, nu dau erate, de groază să nu îmi tot văd numele pe listă:)) Oricât de mult mi-ar plăcea să fac încurajări celor care îmi plac(de gustibus...), mă cam pleoștesc și renunț la multe commuri dk e să mai scutesc din expunere:) Ai umor tineresc, nu multe fițe.

S C R I E

Am strâns din coapse și am citit cu genul de atenție pe care o acord scrisorilor mele personale.
Din acest poem plec cu nămeții răsfirați de pompieri, zidari, lăcătuși, poeți și de secunda din mijloc. Cea mai jucăușă dintre secundele din poezie.

Mulțumesc

Nu-i lipsește nimic acestui haiku, nici bunul gust din imaginea cinegetică, frumos decupat momentul tragic, instinctual, plăcut pentru vânător. Până și numărul de silabe șlefuiește frumos această clipă, această ultimă respirare vânată și de poet.

N-am trecut de mult timp pe acest site, așa că pot să mă declar un pic șocată: te lăsasem ludic și colorat vesel, un carusel de cuvinte și aluzii livrești simpatice; te răgăsesc scriind acest poem foarte dramatic, cu țipete-șoapte și multe interogații. Imaginile au ecouri mitice, dar tot într-un sens profund dramatic, cu o teatralitate foarte accentuată, intimidantă. Genul ăsta de text poetic poate fi antipatizat sau plăcut de la prima lectură, dar imposibil de trecut cu vederea. Mai ales la nivel discursiv și...sonor. Îl aud. E un text foarte sonor.
Salutări.
Plec să văd ce ai mai scris.

”Preferința unui șoarece de bibliotecă” are eleganța unei epigrame interbelice.
”Nedumerire” e ascuțită ca o lovitură de floretă imparabilă, iar faptul că ironizează chiar festivalul este un gest ”rebel”, o frondă elegantă, îndrăzneață și neașteptată. O împunsătură pe măsura a ceea ce aștept(ăm) de la o epigramă.
La ”Avocatul apărării are cuvântul!”, am râs de-a dreptul!

Mulțumesc

Seamănă a tablou de Hieronymus Bosch, doar că disperarea pare mai puțin teatrală. Nu îmi imaginasem niciodată cum par disperările tuturor, adunate într-un singur ghem. Probabil negru. Acele găuri negre...

Zâmbetul final m-a liniștit, nu-i ghemul chiar atât de negru! :)

Toate bune.

se cațără, sparge, frânge, zgârie, lovește...multe verbe ale disperării.
și multă nemișcare/rugăciune mută/în voia durerii.
(ai un typo ”ăntorc”)

doare doare doare

”cireșii+dantele+manșete” este cam hilar/mult dacă raportăm versul la contextul serios/profund.
poate ”mugetul orgasmic”? poate fi și un simplu suspin...pământul poate orice :)
în rest... mi-a plăcut mult ”instalația” (foto + text).

Un portret bine filmat. Felicitări :)

mcm

l-am pus in ghilimele să nu te superi, să nu te simți jignită de sugestie, deși știu sigur că tu faci distincția între personaj și autor :) imi aparține titlul, ți-l dăruiesc... :))
eu nu prea mă mai topesc după sinceritatea poetică, cel puțin aici e penibil să mai încerc să scriu despre mine :) ne mai giu(di)căm oleacă și noi cu cuvintele celea impenetrabile... :) încă scriu din plăcere.

imagini dense, trăiri ”pe avarie”. greu de acceptat stările tulburătoare, nu mă mir că pe unii îi șochează :)
felicitări pentru intensitate. seamănă cu filmul câștigător la cannes 2009...

Uitasem să spun că titlul m-a atras, e irezistibil... și filmul a fost excelent...

Încântătoare proză. Începe să aibă sens și de ce femeile iubesc ticăloșii :)

Evocarea e caldă și limpede...dar titlul e irezistibil. Până spre sfârșit conține toată povestea.