Poezie
Miraj
1 min lectură·
Mediu
Miraj
E atâta liniște în aer
De parcă cerul
Ar fi podit cu îngeri ...
Calci și nu se aude nimic!
Încerci să tropăi
Și se aude
Doar foșnetul pufului
De pe marginea lumii.
După o zi de mers
Te trezești
Că ți-au crescut aripi la picioare
Și cineva îți șoptește
să vorbești în surdină.
Aici, tăcerea are densitate maximă
Și, doar din când în când,
Respirația Lui
Mai naște o planetă.
Undeva, puțin mai departe de El,
Începe veșnicia
Și adierea ei
Ajunge până la noi.
Doar dacă treci prin dreptul Lui
Poți să ajungi
La hotarul veșniciei.
022545
0
Liniște în aer
Cerul podit cu îngeri ...
Calci și nu se aude nimic!
Încerci să tropăi
Asculți
Doar foșnetul
La marginea lumii.
După o zi de mers
Te trezești
Ți-au crescut aripi
Cineva îți șoptește
să vorbești în surdină.
Aici, tăcerea are densitate maximă
Și, doar din când în când,
Respirația Lui
Mai naște o planetă.
Undeva, puțin mai departe
El începe veșnicia
Adierea ei
Ajunge până la noi.
Doar dacă treci prin dreptul Lui
Poți să ajungi
La hotarul veșniciei.
Domnule Magu,
am lăsat în SUPERBUL dvs poem mai puține cuvinte de legătură (și, la, spre, ca etc) și spații mai mari.
Poezia strălucește cu un ritm nou, mai potrivit cu economia de cuvinte pe care se insistă acum, și, mai ales, nu pierde nimic din farmecul (stilistic) pe care i l-ați imprimat dvs:)
Îmi place foarte mult această poezie, sper să luați gestul meu de a scoate câteva cuvinte ca pe un exercițiu de comunicare, cât se poate de respectuos.
Multă inspirație și copaci veșnic în floare:)
Iolanda