Magu Lazar

Ca un înger de hârtie, peste zare, chipul mamei, dintr-o umbră colilie, strălucește-n geamul toamnei. E la fel de obosită ca și în copilărie ... Poart-o haină ponosită și-are-un drum la

Pe deasupra stânii, mână vântul turme și pe zare lasă tragicele urme... Plin de sânge, plânge fluierul de fag, însoțind departe un cioban pribeag. Flutură pădurea lunga ei năframă, buciumul

Miraj E atâta liniște în aer De parcă cerul Ar fi podit cu îngeri ... Calci și nu se aude nimic! Încerci să tropăi Și se aude Doar foșnetul pufului De pe marginea lumii. După o zi de

Degetele tale, Subțiri ca niște creioane, Rescriu istoria clipei. Caligrafia lor, mângâindu-mi obrajii, Pune ordine-n lucruri. Pe cărări de tăceri și de frunze Mărșăluiesc căprioarele

Ca un cimitir de stele Lângă noi se-ntinde cerul. Ne pătrunde adevărul: Lumea nu are podele. O continuă cădere E și timpul și viața... Ne așează dimineața Pe un drum de lut și

Căldura Acuză amețeli și frisoane Și danseză imponderabilă În ringul amiezii. Soarele Întinde spre noi o mână de foc, Incendiază copacii Și vrea ca amintire a verii O fotografie

Învolburare De unde vii, femeie tânără Cu genunchi ageri de caolin Să imaculezi îndelung Tăcerea și visul? Eșantioane de parfum și lumină Lași în urma ta Pe aleea cetății. Salcâmii

ÞÃRI ȘI CONTINENTE Pământul, Împărtășind aceleași convingeri Cu G.Galilei și Copernic, A fost și el canonizat pe rug. A fost acuzat De plimbări heliocentrice De mână cu Luna... A fost

CREPUSCUL Luna vine De undeva dinspre râu. Trece grăbită printre fântână Și printre copaci. Îi lovește ușor, salutându-i Și-n urmă rămân Petale de crin și haine de argint. Se urcă spre

Înfrățire E-un fel de înfrățire eternă și curată Această primăvară surprinsă în culori... Coboară luna-n ramuri și soarele în flori, Iar cerul e o navă de valuri răsturnată. Sunt legile

Tăcere albastră Deasupra noastră, Doamne, e un Pământ albastru Și îngerii scot apă pentru spălat din nori... Găleata se răstoarnă și cade uneori Și ploi diluviene acopăr vechiul

Peisaj de toamnă Ca o perdea de fum, lumina toamnei Acoperă durerile Planetei; Negociem deschiderea anchetei: „De ce s-a sinucis Manușa Doamnei?” Pirmidale jocuri leagă vântul La colțuri

Copacul crescut din pivniță Un pom ciudat din pivniță crescuse... Ușa găsi și treptele să urce, Părea un Christ agonizând pe-o cruce, Cu brațele lipsindu-I, parcă smulse. În loc de ramuri,

Accente de primăvară Mai pune-o mână dinamită-n muguri Și-n fiecare mierlă-i o vioară. Trezorerii de aur și de ceară Albinele înalță în amurguri. Pe sub grădini ard focuri mari în

Biliard Pământul, O masă ocupată, de biliard. Deasupra, stelele - candelabre de aur ce ard - Și îngerii Fixând între degete tacul, Lovindu-ne decisiv Speranțele, visele, capul... Tot mai

Culoare și sunet Și parcă din adâncuri și parcă din înalt Suflarea primăverii răzbate peste lume, Se prăbușește în cătune Și viața se zidește în veacul celălalt. Glisăm acum cu toții spre

Războaie Mereu am fost cei ce-am purtat războaie Cu osul gros al marilor imperii Și-am înghețat chiar și în miezul verii Văzând cum mersul luptei se îndoaie. Noi n-am aprins ci noi am fost

Curățenia de primăvară Urmează acum să facem curat; Vom fi atenți la destine, sentimente și vise! După atâta derivă și corăbii ucise Va trebui să scoatem tristețea din lucruri ... Ochiule,