Copacul crescut din pivniță
Un pom ciudat din pivniță crescuse...
Ușa găsi și treptele să urce,
Părea un Christ agonizând pe-o cruce,
Cu brațele lipsindu-I, parcă smulse.
În loc de ramuri,
Trecutul
Departe, se-aude cum latră un câine...
Intens și imens – e parcă trecutul
Ce sadic se-arată să ceară tributul
De ramuri și frunze căzute din mine.
Îmi sfâșie trunchiul și-mi latră
Chirurgie
Ca niște stânci căzute de pe creastă,
Ca niște arbori doborâți de vânt,
O mână ne împinge spre mormânt,
Lovindu-ne stăruitor în coastă.
Suntem cârceii piciorului divin
Ce umblă
Noapte în Apuseni
Ce înrudiri secrete mesecenii păstrează
Cu stelele înalte, cu albele tării?
Lumini subțiri înalță în noapte și amiază,
Când te aștept și-n taină te mustru că nu vii.
Dar
NINSOARE DINÃUNTRU
Peste caiși, acuma, ninge din tulpină,
Ca dintr-o iarnă nouă, ascunsă în grădină,
Ca dintr-o poză veche, găsită de-un copil,
Pe care scrie: „Iarnă în luna lui
Prier
Afară, acum,
În grădină, pe drum,
Se consumă un vis:
Ninge bizar,
Radical, circular,
Cu flori de cais.
Cristalele cad
Cu lucire de jad
Peste inimi fierbinți
Și tâmple
Simfonie
Există, cred, un dirijor celest,
Ce-o grea orchestră pentru noi adună:
Tunet, tumult, vibrare și furtună
Și susurul izvorului acest.
Se țin concerte mari în largul ploii
Și în
ML