Amprente

\" Marsaluiesc caprioarele...In scoarta aspra a trupului meu...starnita de mainile tale\" Imi plac foarte mult aceste trei versuri alaturate. Imaginea creeata \"pe interior\" e puternica si sugestiva. Proiectia caprioarelor-soldat in spatiul trupului incarcerat de scoarta pe care mainile ei rescriu o poveste a simturilor si sensibilitatii...

nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, dar mie poemul nu mi se pare deloc tare, ci lejer si... moale. zic moale pentru ca nu socheaza in vreun fel, nu prezinta vreun subiect cotidian etc-etc. in schimb, remarc sensibilitatea autorului care aici, e de bun augur.
versurile nu se contrazic, poezia pur si simplu curge...


lau`

\"nu prezinta vreun subiect cotidian etc-etc.\"
Gellu Naum a scris la Bucuresti, la Comana si la Paris si poezia lui e suprarealista peste tot; Nichita Stanescu, un poet magnetic si socant si-a dictat poeziile la Bucuresti, la Ploiesti, la Belgrad si poezia lui nu se ocupa de cotidian; Pablo Neruda, Borges, Sorescu: nationalitati diferite, acelasi suflet poetic. Critica nu e poezie, \"poezia e un mod de viata\" ( Gellu Naum ), poti sa scrii unde vrei, cand vrei, despre ce vrei!!! poemul e un cal alb pe care nu poti sa-l calaresti niciodata. Scrie tu despre cotidian si lasa-i pe altii in \"scoarta\" lor...
in plus daca erai atent vedeai ca m-am referit la alaturarea a trei versuri ce ar fi putut deveni poezie separat de context...