Monica - Nicoleta Făgețean

n-am să mă ridic în pădurea culcată la pământ tu ai să-mi scoți din mănușile deșirate gâștele sălbatice cu care să mă îndupleci din nou: totul e la vedere, nu te mai ghemui bufnițele care umblă

geamuri aburite fluturele primește în dar a doua pereche de aripi creionul face hârtia pârtie de zbor

am un prieten lup cu blana lucioasă acolo în staul când l-am întâlnit însăila firele portocalii de paie la geamul prin care trebuia să vin ochii lui nu au nimic special dar nu știu de ce

miriam coboară în vulcanul minunii aleph tras la întâmplare cu ochiul destins mă lasă lângă batista festonată cu grijă de fata florăresei de peste drum în magazinul cu antichități spinul e un

băiețelul meu mi-a adus ca animal de casă un delfin: \"mângâie-l pe cap\", mi-a zis apoi am primit un pui de broască țestoasă și o rață într-o lopețică: \"s-o lași aici, îi place\" s-a supărat

Aproape Vie Pe Lupa De Plumb Șapte Fluvii Mă Revendică Trasă Carte De Joc Nebuna De Mandarin Frunza Luna Zburdă Pe Bicicletă În Lanul De Bumbac Ador Genunchii Tăi Lumi

pasăre mirosind a portocală aproape de geam – mecanismul cu cheiță decupează felii zemoase de aripi cristalele de zahăr acoperă taraful brazilor obosiți ninge portocala miroase a pasărea

nu știu când și-a pus câmpul gene așa de frumoase poate de aceea mi-e greu să mă despart de gabriel acoperișul triunghiular e plin cu zăpadă păsările zgribulite în pădurea de sud mă roagă să le

ne împărțim trupurile ca pe hainele din duminica orbilor cruțând strada zilei perpendicular pe strada vânătorii când vii cu blana de lup întinsă pe copca nesupusă a ochilor colții uitării

te aștept pe versantul ghețarului teșit coatele mele sunt coase pentru floarea încuiată în bidimensionalul fundal ca să prinzi viață trebuie să te curbezi puțin și să încapi în sferă alături de

caligraful împunge sulul de piele cu firul care duce în satul de chihlimbar pedeapsa cortului sfâșiat e ispășită de faldul ultimului împărat de ceață îți dau dreptul să treci prin pereții de

pe fundul mării același copil se furișa în urechea aparatului de zbor aveam o rochie în spirală mi-o cususe bunica printre reginele pestrițe

viața îmi aduce înapoi evenimentele naufragiate nu există refuz cosmic, deschide-mi coastele înainte palma ta și-un bob de orez scurs în gălbenușul lunii îmi lasă semnele lor nici de iarbă,

frunza îmi rotea unghiul de zbor chiar ea copilărise cu tălpile mele de hârtie soarele te privea din cubul unui os de dinozaur găsit lângă un os de prințesă ninsul era viu, mă durea pielea

ploaia își cheamă pădurea în târg străchinile albe cântă fals, e frig deșir masca, moneda de schimb a penelopei pe pielea-fluviu ulise călătorește prin livada

Literele si cifrele acasa la fetita O fetita statea in banca si facea lectii. Dintr-o data usa se deschise si aparura niste cifre si niste litere. Toate dansau in feluri diferite: una dansa

pe scara de incendiu femeia repeta figurile din matrix spațiul virtual se mutase în prezent în zonă totul depinde de noi straiul picăturii e călăuza nimic din ce s-a asprit nu poate trece se

pe mâinile albe fără podoabe miroseau a frig crizantemele zâmbeai, mamaie cu basmaua cernită păsările alegeau de fiecare dată singurătatea ta

mierla adoarme unghia mea mică e ciocul ei cum mă mișc tresare când ea e trează sunt un fel de pădure leneșă o scorbură la mijloc îmi dă sens patru ramuri vrăjite în vijelie

cu cât te depărtai mi se făcea mai frică întindeam piciorul stâng în față, stând în șezut dreptul îl petreceam peste stângul talpa la verticală creșteam și coboram răscoleam podurile din

solul nu avea dreptul să obosească strânsese merele preafericite de pe trena regală el credea că umerii prințesei încă ard din vară alerga de trei săptămâni fără scăpare irișii ei pe spuma

nu e pedeapsă mai dulce ca iubirea plopul cu ochi în frunte culege așchiile inimii înfipte în pătratele colorate abstract totul ar sta să plângă de n-ar fi grația întinsă pe toba

pagina albă sacrificiul ca noi să scriem orice cu săbiile scămoșate aruncate dincolo de hambare cad boabele de porumb în galben e soarele nu te sfii să-l primești prin placenta fiecărei