Monica Mihaela Pop

Orbecăind bezmetică între zidurile tâmplelor mi-am pierdut așteptările printre crenelurile lor foșnitoare, cerul mă călca în răstigniri peste palme, umbra îmi plângea, rezemată de

Iti amintesti? Veneam de la piata, intr-o sambata dimineata si te-am gasit in pragul usii, plecai. M-ai lasat acolo, pustiita de sentimente, rezemata moale de libertatea recastigata. Mi-ai

Primăveri albe, ghiocei de zăpadă abia răsăriți. 11 decembrie 2002

Cerșetorule ce ești! Tot vii și te milogești Ba să-ți dau o sărutare (că fântâna apă n-are și ți-e sete de-o să mori fără gura mea, în zori) Ba vrei să te strâng în brațe (ca să nu te mai

Sunet, picurând zbuciumul unui suflet, Sonata Lunii 9 aprilie 2003

Se-ntampla o intamplare Miercuri, cand la Parlament Fu o pana de curent Ce-i lasa ... la lumanare. 7 noiembrie 2002

O crisalidă (sufletul meu translucid) cristalizată. 12 aprilie 2003

Un cer vertical corăbii suspendate ochi de curcubeie 1 aprilie 2003

Tâmplele zvâcnind, ziduri ce împresoară atâtea gânduri. 16 decembrie 2002

Te iubesc! - mi-ai strigat de acolo. Fără să te aud prea bine (bătea vântul dintr-o parte) am strigat si eu: Te iubesc! Nu știu, nu mai știu, vântul sau ploaia sau poate vreun nor

Zadarnic îmi tăiați aripile din rădăcini, ele vor crește la loc mereu cu cât le tăiați mai adânc, cu atât zborul meu va fi mai înalt. Zadarnic azvârliți în mine cu noroi, eu m-am născut din

Aleargă mereu spre același infinit, căutându-se. 27 ianuarie 2003

Pe marea scenă-a lumii suntem actori cu toții Și ne ascundem viața pe sub machiaje stranii, Ne temem ca speranța să nu ne-o fure hoții, Dar asortăm urale costumului Armani. Prin noi trec zilnic

Culorile lui le văd, pipăind cerul cu degetele. 15 ianuarie 2003

Dincolo de ea e o lume întreagă, ascunzându-se. 15 ianuarie 2003

Candva, poate chiar maine, voi cumpara un stilou nou si voi incepe sa scriu prima mea carte. E dorinta mea dintotdeauna, E indemnul tatalui meu. Nu poate fi imposibil sa-mi implinesc un

Cuibarul de gânduri proptit între tâmple E greu, de atâtea-ntrebări câte-au fost, Răspunsuri mai vor și acum să se-ntâmple Dar nu mai ești tu, să le cauți un rost. Topind mângâieri dintr-o

Merg pe stradă de mână cu zâmbetul meu, Pe umeri îmi port, sidefată iubirea, Am batiste brodate iar în portmoneu Îmi ascund rușinată, căpruie privirea. Dansez câteodată cu ploaia, în

Curcubeu sonor, revărsare de culori Sonata Lunii. 20 aprilie 2003

Stea exilată, lumina ta e mereu înlăcrimată. 22 ianuarie 2003

Zilele noastre au fiecare alt gust, nu seamănă între ele decât în săruturi. Uite, ieri de exemplu dimineața a avut gust de pâine prăjită și lapte cald, îndulcit cu o îmbrățișare de bun