Poezie
Măști
1 min lectură·
Mediu
Pe marea scenă-a lumii suntem actori cu toții
Și ne ascundem viața pe sub machiaje stranii,
Ne temem ca speranța să nu ne-o fure hoții,
Dar asortăm urale costumului Armani.
Prin noi trec zilnic patimi sau rugi înverșunate,
Ne suntem când călugări, când declarați atei,
Iubim nefericirea și-a altora păcate,
Lințoliul lor de jale, pe noi ne face zei.
Ne închinăm la idoli, mușcăm cu sete mărul
Și așteptăm să curgă izvorul de minuni,
Crucificăm iubirea și tragem adevărul
Pe roți meșteșugite din ură și minciuni.
Ascundem anotimpuri prin tainice seifuri,
Le punem laolaltă cu sacii de arginți,
Din lut ne fac olarii prea-rugătoare chipuri
Să-nduioșăm mai-marii, cu lacrime fierbinți.
--------------------------------------------
Dar ce suntem noi, oameni sau doar păpuși cioplite
În lemn, de un Geppetto, al lumii făurar,
Și mânuiți în glumă, cu ațe nevăzute,
De un hidos, fatidic și nesfârșit coșmar?
23 ianuarie 2003
074293
0
Esi ingandurata azi, Trandafiraso...