Poezie
N-am vrut
1 min lectură·
Mediu
Te iubesc!
- mi-ai strigat
de acolo.
Fără să te aud prea bine
(bătea vântul dintr-o parte)
am strigat si eu:
Te iubesc!
Nu știu,
nu mai știu,
vântul sau ploaia
sau poate vreun nor încruntat
mi-a luat cuvintele
și
răstălmăcindu-le
și
împrăștiindu-le
și
golindu-le
și de toate culorile
ștergându-le
mi le-a aruncat înapoi,
în mii de cioburi
spărgându-le.
N-am vrut, - am spus -
nu e vina mea,
eu sunt oarbă
și mută
și surdă
și dusă
și apusă.
Doar sufletul meu
mai renaște
în fiecare dimineață
din nor
din vânt
din capătul ploii,
din curcubeu.
20 noiembrie 2002
043.242
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “N-am vrut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/30560/n-am-vrutComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Renasterea...e tot ce conteaza...
0
O poezie foarte frumoasa ,care imi aduce aminte de multe lucruri,care ma face trist...dar frumoasa constientizare a conditiei umane de vierme de pamant,dupa cum spunea B.PAscal....imi place mult.
0
IA
sensibila poezia si curgatoare....as renunta la \"spargandu-le\"..suna cam aspru gerunziu, plus ca se intelege si fara el
0
