mi-e teama de cerul tau vertical, mi-e teama ca verticalitatea lui il face mai putin adanc, in stanga si in dreapta mea nu-i loc decat pentru sapte ceruri, in sus este loc pentru toate...
Partea frumoasa este ca poate asa ii vei face loc curcubeului sa fie un cerc ce se inchide dincolo de cerul neadanc...
Simt nevoia inca unui cer vertical a carui unica menire este sa-l sprijine pe primul...
o singura grija insa... sa lasam suficient loc intre cele doua ceruri astfel incat corabiile ce trec sa nu-si loveasca intre ele catargele... si daca tot este sa numim cumva spatiul asta, eu propun sa-i spunem: lume, viata, noi...