Orogeneza vie a munților de sticlă albastră,
Iscată în pământul de sub iubirea noastră,
Spre Dumnezeu ne poartă cu ce-i mai bun în noi
Și tot ce-i rău se-ntoarce in înghețate ploi;
Și udă
Nu voi urni cuvinte să-ți
spună, în noaptea asta cât
mi-a fost de greu, scurmând
prin cer, orfan, să nu descopăr
în colbul mort, picior de
Dumnezeu.
Nu mi-e ușor s-acopăr
mizeria-n slipire;
Mă priveau înspăimântați cireșii
cu ochii lor roșii mijiți cu miile
pe fiecare ram, sub fiecare frunză,
până sus la tine la geam, până jos,
la mine sub umbră!
Și-mi tremurau în pumn și-mi
Durere, mi-a dat în pârg cucuta
Și orizontul palid în jurul meu se-ncuie,
Pe trupul împietrit m-a năpădit cuscuta:
La seceriș pe miriștea de cuie!
Cu sânge cald de lup să nu-mi mai uzi
Se facea ca era o lume inestetica
si un Dumnezeu, inestetic si El
si eu eram prizonier pe o scara,
ce nu urca, nici nu coboara
^intre ape si cer^. Vara, dandu-se
in parga, o devoram, incet, cu
Nu, eu nu scriu poezii, desenez ganduri...
Eu iti pictez gandurile si tu arati altfel
decat in oricare alt portret in ulei sau
carbune. Dar de fapt eu pictez gandurile
mele in tine, in culori
Te-ai jucat cu jumperii prin amintirile mele...
Ai venit intr-o vineri... poate chiar vinerea trecuta;
prietenoasa ca un virus cu gust de caramea cu lapte...
Stiai ca-mi plac caramelele cu
Ma striga iar la poarta...
Nu-stiu-cine;
dar casa e goala si eu
simt ca nu-s...nici inalt...
nici puternic indeajuns...si
parca nici sa raspund nu-mi
vine. Nu ma mai cauta
vecine! De mult
AM