Antal Mahler

Gavroche:

O sa incerc sa desenez in fiecare zi mai frumos...

pana cand intr-o zi voi reusi sa ma desenez inconjurat de toate lucrurile care compun lumea, vei fii in desenul meu si tu, si ei, toti cei care ne inconjoara, ii voi spune desenului meu: Viata, dar va fii altfel, chiar daca noi din nestiinta o vom chema la fel!

Frumoasa perioada traverseaza viata ta...
N-am putut sa nu observ acest lucru: nopti de iubire la Rasinari, seri euforice, si nu ma refer aici la coniac.
Acea parte se numeste viata ta... de aceea o sa ma opresc aici. ce vrei, as fi baut si eu un pahar mai devreme, de ciuda.
Din cand in cand, mai poti scoate cate un piciorus, unghiile rosii vor zambi privirilor albastre, sau verzi...
Totul e bine... uneori ai nevoie sa vezi oameni fericiti!!!

cine spune ala e...
glumeam..., cu tot cu arteziana?
bine prins aerul satului, mai ales prin acel ^se spune^, care este in fapt gura lumii, toata lume ^se spune^ dar nimeni nu spune.
mai nou ii spune butic, sau ABC-magazin mixt!

Un viitor cat mai lung impreuna,v-as ura, voua, mici pene din aripa Clujului.

As incerca o intrebare: cat din aroma ceaiului baut atunci, tu sau ora ce te-a nascut, a hotarat sa porti, pe degetele ce mangaie pana...?

Gavroche.

Multumesc pentru ganduri, as avea o rugaminte si sper sa ajunga la tine: ajuta-ma cu un comentariu si la poezia Te-ai jucat?

Fara pretentii de yes-man,nu ma pot opri sa-mi placa poezia asta...

Esti atat de viu in moartea ta...
Un amestec desavarsit de ^nu brublem^ si de ^te rog intoarce-te^.
Te oblig sa nu renunti la scris, nici nu cred ca o vei face; cu siguranta cand vei citi mai tarziu iti va placea, cel putin, la fel de mult ca astazi...
oricum nu o sa visezi nimic bun, visele le nasti tu!
p.s. uneori ma impiedic in ^prin^-ul, ferestrelor deschise ^prin^ intimitate.

Mi-a trecut o clipa prin minte... poate ca aici pamantii nu ar trebui sa insemne, de culoarea pamantului, mai degraba de greutatea si apasarea lui...
Mi-a placut poezia... mult.
De fapt as avea o rugaminte:
Sa tineti ochii deschisi,
cand scobiti cu bisturiul...
sufletul.

Andro:
Multumesc pentru intampinare...
Vom scrie cu sangele mintii noastre, iar daca va fii nevoie vom mintii cu flori...

ploua cu dare
fiintele luminii...
calea zeitei



din calea lactee, vin stele cazatoare, norocul sa-ti poarte.
imi placi mult, floare de poezie.

mi-e teama de cerul tau vertical, mi-e teama ca verticalitatea lui il face mai putin adanc, in stanga si in dreapta mea nu-i loc decat pentru sapte ceruri, in sus este loc pentru toate...

Partea frumoasa este ca poate asa ii vei face loc curcubeului sa fie un cerc ce se inchide dincolo de cerul neadanc...

Simt nevoia inca unui cer vertical a carui unica menire este sa-l sprijine pe primul...

o singura grija insa... sa lasam suficient loc intre cele doua ceruri astfel incat corabiile ce trec sa nu-si loveasca intre ele catargele... si daca tot este sa numim cumva spatiul asta, eu propun sa-i spunem: lume, viata, noi...

cand caii se mira,
sunt prostii in ham...
inevitabil cad salcamii.

De ce ai taiat nea Patanghele salcamul, asa, neimportant, neinteresant, era asezat prea in drumul saniilor, nu stia sa infloreasca iarna, si prea multe dintre albine se obisnuisera sa il numeasca Dumnezeu. E asa mic universul albinelor si ele un univers asa de mare...
Din cati salcami au mai ramas in lume, ne va ajunge fiecaruia cate o floare... daca nu... pe a mea o voi da roiului, sau tie... ori mai bine o sa infloresti chiar tu... o primavara frumoasa!

Poti gasi o alta cusca, ori o alta piele, in fiecare pumn, al fiecarui brat care iti este intins? NU? Nici eu... De ce?
Oare iti vorbesc despre propriul calcai al lui Ahile?

Trandafiras

Corect. Si ma conformez. Multumesc

Gavroche
cand raspundem cu un salut salutului, salutam o persoana sau un salut...imi iau libertatea de-a nu te saluta, ci doar de a-ti multumi: thanks