s i n g u r

E trista poezia ta, dar imi place tare mult...

Of, singuratatea asta. Se napusteste asa dintr-o data. Si on top of that \"iarna s-a rătăcit prin oraș... \" si \"nici mâine nu e joi...\" Dar maine e totusi o alta zi, si o alta noapte. And things will feel better.

Poem superb în ansamblu.
Semnalez câteva dintre imaginile reușite, proaspete, originale:\"Azi dimineață m-am trezit...( ) se înserase deja\", \"Sunt condamnat la noapte\", \"noaptea e tarif redus la singurătate\", \"Literele își întorc spatele una alteia /
mormăie câte ceva \", \"Iarna s-a rătăcit prin oraș...\", \"noaptea,
am trimis-o după țigări,\". Toate denotă ceva, spun ceea ce este de spus fără să cadă în clișeu , loc comun, banal.

Netreușite:\"palma la cearceaf\" expresie argotică, nepoetică. Face trimitere, sper involuntară, la un gest cu conotație de \"substitut\". Apoi, \"ta\" versul trei, \"tăi\" (18), \"tale\" (23)prea personale și banale cu statut de text de muzică ușoară de slabă calitate. Las-o. Dacă este sensibilă și inteligentă va pricepe, dacă nu cu atât mai bine pentru...poem. Tu decizi evident. Sfatul meu ar fi să le scoți și să recitești poemul, gândindu-te și la ea dar mai întâi la poem. Doar pe el l-ai pus pe topic în fond, nu-i așa ?

Ion Corbu Movileanu.

Am revenit in camera aceasta, pe care nu o recunosc, desi pe usa de la intrare e scris cu litere marunte \"acasa\". Am deschis fereastra, cautand nuante galbene si, daca nu mi-as fi arcuit la mixim senzorii, nu mi-as fi dat seama ca pe gene mi se asezasera fulgi de zapada. Ma incolteste o foame de ochi care sa ma sarute, dar, pana cand ultimul vers va fi \"Azi e joi\", ma hranesc cu literele tale care isi intorc, rand pe rand, fata catre mine.

interesant imi pare sa vad cum in pantecul roditor al acestei comunitati (poezie.ro) da din picioruse o poveste d\'amour.

Fara pretentii de yes-man,nu ma pot opri sa-mi placa poezia asta...

Esti atat de viu in moartea ta...
Un amestec desavarsit de ^nu brublem^ si de ^te rog intoarce-te^.
Te oblig sa nu renunti la scris, nici nu cred ca o vei face; cu siguranta cand vei citi mai tarziu iti va placea, cel putin, la fel de mult ca astazi...
oricum nu o sa visezi nimic bun, visele le nasti tu!
p.s. uneori ma impiedic in ^prin^-ul, ferestrelor deschise ^prin^ intimitate.

Sunt singur, s i n g u r . . .
Literele își întorc spatele una alteia
mormăie câte ceva,
plescăie și dorm mulțumite mai departe,
mult mai departe...

O strofa reusita datorita acestui plescaie, care materializează literele.
Frumos.

Mai e apoi palma la cearșaf, care prin insinuare, dacă e, e plină de spumă.

În rest lucruri obișnuite, s-au mai spus, chiar dacă nu în această formă, care oricum nu sare peste medie ca imaginea atât de vizuală și concretă, și totuși atât de abstractă a literelor care ațipesc. Mi-ar fi plăcut ca imaginea aceea să apară în mintea mea, dar n-a fost să fie.

P.S.:
Ce e cu italice e un citat? Din Gellu Naum?

Nu, Omer, din Gellu e doar \"cutia roșie\" căreia el îi spunea uneori Intimitate.
În ea a închis fluturele de noapte, vezi Orașul - Întrebătorul.
Cu italice este într-adevăr un citat, dar e din mine însumi, mai vechi, mai singur.