Monica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
E adevărat, acum toate sunt cam sărite de pe fix, doar calea de urmat mi se pare clară. Rămâne doar să mențin cursul drept :).
Mulțumesc!
Pe textul:
„nu mai am nici o taină" de Monica Mihaela Pop
la răscrucea anotimpurilor
cerul inventează curcubeie
din clipiri de îngeri
Pe textul:
„Lumini sparte-n foc" de Ela Victoria Luca
A apărut și fotografia!
Pe textul:
„scrisoare pe margini de frunze" de Monica Mihaela Pop
Bine te regăsesc, Horia! Și-ți mulțumesc! Simplamente!
Cu drag!
Pe textul:
„grafit de noiembrie" de Monica Mihaela Pop
Liviu, prezența ta constantă aici e un fapt care îmi face onoare, indiferent de conținutul comentariilor pe care le lași. Mulțumesc!
\"Firmitură\" vine de la \"firimitură\", și nu cred că e nevoie să redau definiția exactă din DEX, sunt sigură că și pe-acolo, pe la Roșiorii matale, mai rămân pe masă firmituri :)
Cu drag!
Pe textul:
„grafit de noiembrie" de Monica Mihaela Pop
și pe mine mă frământă
arămiu de toamnă frântă
și-am zis galben trist sub pași
te duci iar și iar ne lași
rătăcit pământul plânge
cu o lacrimă de sânge
că-l îneacă dor de verde
și de lumea lui se pierde
Cântec de bun rămas toamnei, presărat cu regrete arămii și brumate. Frumos! Îmi amintește de toamnele copilăriei.
Cu bine!
Pe textul:
„si-am zis verde cui ma lasi?" de Ion Nimerencu
RecomandatMermezeu e o localitate ( și o culme cu același nume) din județul Harghita, pe lângă Toplița - Stânceni, o zonă deosebit de frumoasă și mai izolată, deci nu prea modernizată (de unde și carul cu boi din text, pe care, dacă zici că nu-i găsești locul aici,eu zic să-l privești ca pe o imagine a parlamentului nostru vestit).
Pe textul:
„Pe Mermezeu" de Monica Mihaela Pop
Un fel de toamnă, da, aproape ninsă, cu pielea-i roșcată învelită-n albituri.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Pe Mermezeu" de Monica Mihaela Pop
Un poem și o poemă, naivi amândoi, sunt stăpâniți de o teamă universală pentru ceea ce ar putea fi de cealaltă parte a străzii, de cealaltă parte a închipuirii, de cealaltă parte ...
Tandrețea cuvintelor nu e de ajuns pentru a șterge sentimentul de rătăcire, într-o lume în care toate sunt rătăcite.
Cu drag!
Pe textul:
„Poemul își pierde urma în batistă" de Camelia Petre
Cum mă numesc știi. Și mai știi că uneori aberez în versuri neștiute, nevăzute, necunoscute, nebune ori nesătule. În rest e bine, trăiesc și mă minunez de matale, că tare productiv ești.
Și apropo, felicitări și la mai multe asemenea \"taste\" lirice!
Te pup!
Pe textul:
„mă numesc felix și nu spun nimic" de Liviu Nanu
Povestea multor femei se regăsește aici. Sunt sigură. Turnul acela parcă e destinat bărbaților, dacă s-ar numi \"turnă\" ar fi pentru femei.
Încântată!
Cu drag!
Pe textul:
„Turnul" de ioana negoescu
Ce-ar mai fi de spus? Mare lucru nu!!
Premiile reflectă întocmai valoarea poeților iar noi nu putem decât să fim mândri că-i avem aici și că-i cunoaștem.
Restul ... e suflare de vânt!
Dana, Virgil, vă îmbrățișez cu sufletul!
Pe textul:
„Despre un concurs, premii, poeziști și poezie" de Alina Manole
Salut trecerea ta pe aici! A trecut ceva vreme de când n-ai mai bătut la ușa gândurilor mele.
Mulțumesc!
Pe textul:
„scrisoare pe margini de frunze" de Monica Mihaela Pop
Știi, Florina, acest text a fost conceput inițial ca o scrisoare către prietena mea cu care nu am vorbit de multa vreme(nu cred că e greu să ghicești despre cine e vorba :), nu?). Mai apoi, pentru că nici cu poezia nu m-am întreținut de ceva timp, mi-am zis că pot aduna două gânduri într-un singur poem (știam eu că vei trece pe aici) și astfel să vă scriu amândorura o scrisoare de toamnă și dor de voi.
Deci:
\"draga mea,
nu mai știu nimic despre tine
de aceea îți scriu acum că mi-e bine și mai ales
dor\"
Te îmbrățișez, cu mult drag!
Pe textul:
„scrisoare pe margini de frunze" de Monica Mihaela Pop
suspin și ecou
de sub pleoapa zăpezii
drumuri ascunse
Pe textul:
„Ninsoare" de Monica Mihaela Pop
Frumos!
Am șoptit în liniște și cu liniște, așa cum trebuie rostită o rugă și m-a cuprins un dor de a sta în fața focului, fără nici un gând, lăsându-mi sufletul să se umple de bucuria și mirajul acestor sfinte zile.
Dacă ar fi să aleg acum versuri care mi-au plăcut foarte mult aș spune că \"pâlpâie luna în palmele mele\". Dar știi, mi-a plăcut toată această rugă de iarnă.
Cele bune Sanja și să ai un An Nou fericit!
Pe textul:
„Ruga de iarna" de Sanja Cristea Tiberian
Nu cred că trebuie să mă justific în fața ta, cum nu trebuie să mă justific în fața nimănui.
Dar, ca să-ți răspund oarecum la întrebare, fii convinsă că în momentul în care voi scrie un text pentru cineva anume, voi avea grijă, cu siguranță, să precizez asta, ca să se știe. Să nu-și facă nimeni gânduri pentru cine îl voi fi scris, așa fac unii cum, care trăiesc într-o iluzie și își închipui că toate li se cuvin.
Cele bune!
Pe textul:
„Respiro nocturn" de Monica Mihaela Pop
Oana, chiar dacă aș vrea să uit unele lucruri, sunt sigură că nu aș putea. Bune sau rele, ele fac parte din viața mea. Așa cum spune și Cristina, uitarea e un act involuntar și așa aș vrea să rămână.
Cristina, ai dreptate. Tocmai de aceea \"e coadă la uitare\".
Vă mulțumesc, tuturor! Cu toatele îmi sunteți dragi!
Pe textul:
„Cangrene pe harta memoriei" de Monica Mihaela Pop
Mă număr printre acei care au avut deja plăcerea să citească cele 101 poeme ale domnului Adrian Erbiceanu.
Într-adevăr, mare bucurie, mare.
Fără a avea nici o intenție de a măguli autorul, o spun și aici, la fel cum am spus-o în atâtea comentarii la poemele sale de pe acest site, îmi pare că citind Erbiceanu am citit Eminescu. E atâta simplitate în cuvintele sale, atâta ușurință în a le îmbina și a le da înțelesuri profunde, atât de plăcută lectura \"confesiunilor\" încât cele două generații se contopesc iremediabil într-una singură, generația poemelor Erbiceanu.
Îi adresez felicitări autorului, mulțumiri pentru o lectură atât de plăcută și, din suflet, tot binele!
Pe textul:
„Pe marginea a 101 poeme de Adrian Erbiceanu" de Adrian Firica
