nu mai am nici o taină

Torturată de spații altă dată generatoare de echilibru, autoarea, conștientizează, în cele din urmă, printr-un refuz afectiv îndelung, ostilitatea universului guverant de legi obscure.
Incomensurabilul devine factor de beție, o „tensiune” din interiorul căreia se poate percepe în mod absolut imensitatea, fragilitatea liniei imaginare dintre luiciditate și nebunie.
Totul, în aceste zile s-a dereglat, „a sărit de pe fix”, totul rămâne în urmă, chiar și cele care o iau înainte sunt un ecou anticipat al trăirii încă neîntâmplate.

E adevărat, acum toate sunt cam sărite de pe fix, doar calea de urmat mi se pare clară. Rămâne doar să mențin cursul drept :).

Mulțumesc!