Poezie
si-am zis verde cui ma lasi?
1 min lectură·
Mediu
si-am zis verde cui ma lasi?
toamna-mi bantuie sub pasi
cu tot galbenul din ea
toamna sapa-n carnea mea
si o simt Doamne cum sapa
ca un sange ca o apa
ca o pasare zaluda
imi despoaie pielea cruda
si tot cerul de matase
de-i simt galbenul in oase
cum ma sfasie cu gheara
si cu dintii rosii fiara
si-am zis verde un\' te duci?
de ce vrei sa ma usuci?
de ce vrei sa iesi afara
cu-a ta inima de ceara?
nu-ti mai pasa, nu-ti mai pasa
c-am stat amandoi la masa
si-am trait aceeasi lume
si-am purtat acelasi nume?
nu-ti mai pasa tie oare
c-am ravnit acelasi soare
arcuit pe-un fir de ata
vesnic datator de viata?
dar tu pleci verde din mine
imi lasi trupul in ruine
si-n orbite rastigniti
ochii mei ingalbeniti
0114.945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Nimerencu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Nimerencu. “si-am zis verde cui ma lasi?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-nimerencu/poezie/148423/si-am-zis-verde-cui-ma-lasiComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPDistincție acordată
si-am zis verde cui ma lasi?
toamna-mi bantuie sub pasi
cu tot galbenul din ea
toamna sapa-n carnea mea
si o simt Doamne cum sapa
ca un sange ca o apa
ca o pasare zaluda
imi despoaie piele cruda
si tot cerul de matase
de-i simt galbenul in oase
cum ma sfasie cu ghiara
si cu dintii rosii fiara – frumoasă rapsodie de toamnă, să încep cu o propunere, poate ar suna mai bine versul - si o simt Doamne cum sapa aș zice: si o simt Doamne cum mai/mă sapa. Iar la versul: imi despoaie piele cruda; aș propune: imi despoaie pielea cruda. Un poem plin de frumusețea toamnei, de nostalgia clipelor ce au trecut, dar încă le simți cu toată puterea. Oare ar fi prea mult dacă aș numi acest poem o toamnă romanțată? E vocea frunzelor în cădere spre oglinda cerului, e cântecul culorilor așzat pe portativul curcubeului. E transformarea dincolo de legile firii. Frumos te-ai descris poete, în toamna aceasta plină de durerea frumuseților…
toamna-mi bantuie sub pasi
cu tot galbenul din ea
toamna sapa-n carnea mea
si o simt Doamne cum sapa
ca un sange ca o apa
ca o pasare zaluda
imi despoaie piele cruda
si tot cerul de matase
de-i simt galbenul in oase
cum ma sfasie cu ghiara
si cu dintii rosii fiara – frumoasă rapsodie de toamnă, să încep cu o propunere, poate ar suna mai bine versul - si o simt Doamne cum sapa aș zice: si o simt Doamne cum mai/mă sapa. Iar la versul: imi despoaie piele cruda; aș propune: imi despoaie pielea cruda. Un poem plin de frumusețea toamnei, de nostalgia clipelor ce au trecut, dar încă le simți cu toată puterea. Oare ar fi prea mult dacă aș numi acest poem o toamnă romanțată? E vocea frunzelor în cădere spre oglinda cerului, e cântecul culorilor așzat pe portativul curcubeului. E transformarea dincolo de legile firii. Frumos te-ai descris poete, în toamna aceasta plină de durerea frumuseților…
0
INCarmen Mihaela Visalon, imi pare bine ca ma citesti si nu ramai indiferenta in fata textelor mele si mai postezi din cand in cand cate un comentariu, macar stiu ca am pe cineva alaturi daca pleaca tot verdele:)
Maria Prochipiuc, iti multumesc ca ai trecut pe aici, iti multumesc pentru cuvintele de mai sus, la versul \"si o simt Doamne cum sapa\" ar fi prea multi \"m\" si-atunci ar strica usor mersul cursiv si simplist al poeziei (daca este poezie...?!), in schimb la \"piele\" scapasem \"a\"-ul, mersi ca mi-ai atras atentia in orice caz si sper sa mai revii cat de curand
Va multumesc
Cu respect
Ion Nimerencu
Maria Prochipiuc, iti multumesc ca ai trecut pe aici, iti multumesc pentru cuvintele de mai sus, la versul \"si o simt Doamne cum sapa\" ar fi prea multi \"m\" si-atunci ar strica usor mersul cursiv si simplist al poeziei (daca este poezie...?!), in schimb la \"piele\" scapasem \"a\"-ul, mersi ca mi-ai atras atentia in orice caz si sper sa mai revii cat de curand
Va multumesc
Cu respect
Ion Nimerencu
0
DSde dragul galbenului, daca verdele lasa. dictionarul de simboluri aminteste ca tot in mijlocul acestor aurarii, a acestor profunzimi de galben isi are cuibul viata vesnica,, pentru ca aceasta culoare este carnea soarelui si a zeilor. prezenta galbenului sub pretextul vesniciei anunta cel de-al doilea aspect simbolic al acestei culori terestre.pamantul roditor.
in lumea culorilor, galbenul e cea mai precauta culoare. suspectata de atonie, asociata cu bolile pamantului, cumva, galbenul merita toata consideratia noastra, pana si pentru simplul motiv ca e culoarea impaciuitoare. ea avertizeaza celelalte culori ca razboirile dintre ele, (amestecuri necontrolate) dau griul tern..
poemul tau meditativ se prabuseste in galben, deci nu se putea sa nu-i tin partea si eu acum.
verdele?..verdele isi va sti purta vesnic de grija..:)
felicitari ioane, m-a atins poemul tau. si grijeste bine de galben..
Linea
in lumea culorilor, galbenul e cea mai precauta culoare. suspectata de atonie, asociata cu bolile pamantului, cumva, galbenul merita toata consideratia noastra, pana si pentru simplul motiv ca e culoarea impaciuitoare. ea avertizeaza celelalte culori ca razboirile dintre ele, (amestecuri necontrolate) dau griul tern..
poemul tau meditativ se prabuseste in galben, deci nu se putea sa nu-i tin partea si eu acum.
verdele?..verdele isi va sti purta vesnic de grija..:)
felicitari ioane, m-a atins poemul tau. si grijeste bine de galben..
Linea
0
CC
in sfarsit citesc si altceva decat lamentare.:)
nu stiu de ce-mi place, acum, de ce-ul m-a depasit
nu stiu de ce-mi place, acum, de ce-ul m-a depasit
0
NMdincolo de maiestria compozitiei, poemul-tablou (contemplativ, meditativ si muzical cum este) chiar imbogateste cititorul.
un prilej de bucurie pentru limba romana; toamna, verdele si galbenul de aici mi-au amintit de Alexei Mateevici si \"Limba noastra\", nu intamplator.
felicitari si multumiri.
un prilej de bucurie pentru limba romana; toamna, verdele si galbenul de aici mi-au amintit de Alexei Mateevici si \"Limba noastra\", nu intamplator.
felicitari si multumiri.
0
NTPoate ma insel, dar mie poemul asta imi suna a bocet. Durere sublimata in galbenul toamnei care se reflecta in ochii ingalbeniti de plans. Foarta multa sugestie este aici, si-n toamna care sapa in carne, si in verdele iubitei-sotie care \"pleaca\". O reusita deplina, prelucrare de mestesugar a unui motiv folcloric. O ploaie de stele (cazatoare) deasupra este tot ce-i lipseste.
0
MPși pe mine mă frământă
arămiu de toamnă frântă
și-am zis galben trist sub pași
te duci iar și iar ne lași
rătăcit pământul plânge
cu o lacrimă de sânge
că-l îneacă dor de verde
și de lumea lui se pierde
Cântec de bun rămas toamnei, presărat cu regrete arămii și brumate. Frumos! Îmi amintește de toamnele copilăriei.
Cu bine!
0
CITi-am citit textul pentru ca vazand titlul m-am dus cu gandul la Nichita Stanescu.
Mi-a placut poemul tau, aluneca in jocul pe care il institui. Ritmul lui este aproape unul hipnotic odata ce atunci cand ai intrat in el, poemul curge si nu mai poti iesi din el decat acolo unde iti da drumul, inapoi in ochii ingalbeniti.:)
Mi-a placut poemul tau, aluneca in jocul pe care il institui. Ritmul lui este aproape unul hipnotic odata ce atunci cand ai intrat in el, poemul curge si nu mai poti iesi din el decat acolo unde iti da drumul, inapoi in ochii ingalbeniti.:)
0
MPdaca n-as fi iubit deja toamna, cu siguranta as fi inceput acum...
0
INDana, Calin, Maria, Nicoleta, Monica, Cozmina, Magdalena va mai astept cu pareri si va multumesc ca ati trecut pe aici!
Cu respect
Ion Nimerencu
Cu respect
Ion Nimerencu
0
hai ca mai raman nitel
cetina cu inima
inima cu cetina
verzi fi-vor de-a pururea
N-am rezistat sa nu cant si eu un pic de verdelui in struna, poate, poate, n-o pleca:)