Poezie
Mireasă a Prințului Iarbă
Cum l-aș fi putut refuza?
2 min lectură·
Mediu
Pășeam pe câmp, desculță, când deodată
am simțit în talpa stângă o furnicătură
subtilă,
ca și cum aș fi călcat pe o silabă de arici
uitată la soare.
Și culmea, talpa mea a rămas acolo,
prinsă de gazon,
pasul îmi era încremenit
iar eu,
încercuită de fluturi
eram prizoniera unui fir de iarbă.
- Ce-am făcut? am întrebat o rază.
- Nu știu. Eu sunt doar un fir de lumină,
știu doar să scald totul în strălucire.
Nu știu mai mult.
- Pământule, spune-mi tu, cu ce am greșit?
Pentru ce îmi cresc din degete rădăcini
și de ce părul meu s-a înverzit
dintr-odată?
- Ești prinsă în mrejele Prințului Iarbă
(mi-a răspuns cavalerul pământului,
un trifoi cu patru foi, țanțoș,
făcând o plecăciune adâncă în fața mea)
și vraja lui te-a adus aici.
La palatul său e vânzoleală mare acum,
cu toții aleargă, încolo și-ncoace,
pregătesc totul pentru ceremonia de nuntă.
- Ce nuntă, ce nuntă? - intră în vorbă Scânteiuța îmbujorată.
- Cum, ești de atâta vreme cetățeană a Câmpului
și nu ai aflat?
Prințul se însoară!
Pe loc, biata Scânteiuță a pălit
(pesemne îl iubea pe prinț)
și apoi a căzut,
secerată de ascuțișul veștii primite.
- Mda! Aere de vedetă.
spuse cavalerul și se întoarse spre mine.
- Prințesă a Florilor,
talpa ta delicată
l-a fermecat pe stăpânul meu
și iată-mă aici, cerându-ți petalele mâinilor,
pentru el.
Primește, așadar, să-i fi mireasă!
Și nuntă mare s-a făcut
iar invitații,
toate florile Câmpului,
în rochii de seară, vaporoase,
la brațul cavalerilor fluturi
dansau menuete elegante
și valsuri amețitoare,
sub lumina blândă a maestrului de ceremonii,
Asfințitul.
Eu am rămas acolo,
de bună-voie prizoniera unui fir de iarbă.
Acum, pașii îmi sunt întotdeauna desculți,
ochii își varsă roua pe reverul prințului meu,
trupurile noastre se unduiesc în vânt,
mâinile noastre adorm în toamne aurii
și se trezesc în primăveri ciripitoare,
an de an,
cu rădăcinile împreunate în același pământ.
14 ianuarie 2003
094.832
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 324
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 62
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Mireasă a Prințului Iarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/34073/mireasa-a-printului-iarbaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RCRCRodica-Hera CHIRIAC✓ah, cat e de frumoasa!!!!...mi-a placut mult! bravo Trandafirasule!...Adevarul e ca nici eu nu i-as fi rezistat...:)
0
RCah, cat e de frumoasa!!!!...mi-a placut mult! bravo Trandafirasule!...Adevarul e ca nici eu nu i-as fi rezistat...:)
0
DIE o poveste senina pentru feciorasul tau?
Mie mi-a placut asata:\"ochii isi varsa roua\"...Pe Catalina mea ar impresiona-o.Ii plac povestile pentru maturi...trebuie sa i-o citesc.:)...cu explicatiile de rigoare:))
Mie mi-a placut asata:\"ochii isi varsa roua\"...Pe Catalina mea ar impresiona-o.Ii plac povestile pentru maturi...trebuie sa i-o citesc.:)...cu explicatiile de rigoare:))
0
MPVeverițo, astea sunt rimele înfloritoare :-), contrabalans pentru cele de ieri.
Hera, mă bucur că îți place.
Amândorura vă mulțumesc pentru vizite și vă mai aștept.
Hera, mă bucur că îți place.
Amândorura vă mulțumesc pentru vizite și vă mai aștept.
0
ISTrandafiras,povestea aceasta pentru copii ca mine ar merita o stea maaaare de tot, o poveste atat de frumoasa...Am gasit in ea talent,figuri de stil si imagini care m-au lasat fara respiratie,probabil pentru ca si eu ma leg din cand in cand de firul de iarba si de fluturi(eu m-am legat de o musca,nu ca ar fi o comparatie,neaparat).
Ai scris ceva foarte frumos...
Ai scris ceva foarte frumos...
0
MPE bine cât mai putem vedea lumea cu ochi și cu suflet de copil.
0
MPMichel, sufletul meu e jumătate de femeie, jumătate de copil și sper să-mi rămână la fel toată viața.
Îți mulțumesc pentru citiri și păreri!
Îți mulțumesc pentru citiri și păreri!
0