Poezie
Preludiu
repostat
1 min lectură·
Mediu
Iubitule, deschide tu fereastra
Și lasă-așa perdeaua, într-o parte,
Să curgă asfințitu-n seara asta
Acoperindu-ne ca pe un semn de carte.
Abandonați în patimi clandestine,
Copii fugiți din viețile trecute,
Ne vom iubi pe margini de destine
În rituri zbuciumate și tăcute.
Din piept îți voi mușca înfometată
Și-apoi, la tine-n brațe mă voi pierde.
Uitând de mine și de lumea toată
Voi fi Ciuleandra ta cu talpa verde.
Tu-mi vei răstălmăci în palme sânii
Poemul lor să știi apoi a-l scrie,
Să spui cum au înmugurit, hapsânii
De dorul tău, în foamea lor nurlie.
Pe coapse-mi vei pirograva cu dinții
Trei puncte sângerii, o cicatrice
Și-un cerc, vestind materia dorinții
În trupul meu vărsându-se, complice.
Întinși în patul moale, printre stele,
Cu trupurile strălucind în lună
Ne vom iubi adânc, pân-la prăsele
Nebun amant și tu, și eu nebună.
0136.840
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Preludiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/171070/preludiuComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DM
Preludiu pe versuri tradiționaliste... nu m-aș fi gândit.
0
MPRăzvan, Daniel, e doar o eliberare a patimilor ce mă stăpânesc.
Mulțumesc de trecere! Sunteți bineveniți oricând!
Tot binele!
0
EB
\"dă la o parte umbra albastră a lunii!
lumina izbucnește prin geamuri uite se alege praful de muțenia ta
și dacă plouă azi vom semăna vocale
poate avem noroc să răsară de-acolo poeme
măcar pentru o oră de iubire
nebuni\"
am căutat, am căutat și am găsit. știam că este răsădit undeva prin septembrie:) se pare că a dat roade, chiar dacă o iarnă e de atunci. senzații duse la limita (prăselele) minții, percepții sinestezice și reprezentări ale unui spațiu poetic de înaltă clasă, exclusivist, acolo unde, numai dacă ești \'membru\', poți pătrunde. poezie pentru colecția mea de expresii ale instanțelor personalității.
semnat, parafat
Elena
lumina izbucnește prin geamuri uite se alege praful de muțenia ta
și dacă plouă azi vom semăna vocale
poate avem noroc să răsară de-acolo poeme
măcar pentru o oră de iubire
nebuni\"
am căutat, am căutat și am găsit. știam că este răsădit undeva prin septembrie:) se pare că a dat roade, chiar dacă o iarnă e de atunci. senzații duse la limita (prăselele) minții, percepții sinestezice și reprezentări ale unui spațiu poetic de înaltă clasă, exclusivist, acolo unde, numai dacă ești \'membru\', poți pătrunde. poezie pentru colecția mea de expresii ale instanțelor personalității.
semnat, parafat
Elena
0
LSTrandafiras, imi place poemul tau, ti-ai pus in valoare imaginatia si este plin de pasiune. Mi-au placut in mod deosebit versurile: ,,Abandonați în patimi clandestine,
Copii fugiți din viețile trecute,,
BRAVO !
Copii fugiți din viețile trecute,,
BRAVO !
0
RDMonica, poezia aceasta PRELUDIU este de-a dreptul Superbă, cu S mare !Poate că cel mai bun compliment, sincer, pe care pot să ți-l fac este să-mi fi dorit să o fi scriso EU !Oricum, ai un potențial ...poetic formidabil.Nu crezi că ar trebui să ieși la lumină și în lumea poetică a județului ?
0
MPElena,
ai căutat cu răbdare printre textele mele și ai reușit să găsești legătura dintre ele. Mă bucur nespus, pentru asta și pentru aprecierile tale!
Luisa,
dacă la ceva stau bine aia e imaginația :)
Răzvan,
oricine poate scrie astfel, desigur după ce a trăit astfel de simțiri. Cât despre ieșirea în lumea poetică a județului, sunt sigură că va veni momentul meu. Am răbdare.
Vă mulțumesc!
0
DNAm cam lipsit o vreme de pe site si uite ce era sa pierd: una din cele mai patimașe poezii de dragoste.
Întinși în patul moale, printre stele,
Copii fugiți din viețile trecute,
Ne vom iubi adânc, pân-la prăsele
În rituri zbuciumate și tăcute.
Abandonați în patimi clandestine,
Cu trupurile strălucind în lună
Ne vom iubi pe margini de destine
Nebun amant și tu, și eu nebună.
Frumos !
Întinși în patul moale, printre stele,
Copii fugiți din viețile trecute,
Ne vom iubi adânc, pân-la prăsele
În rituri zbuciumate și tăcute.
Abandonați în patimi clandestine,
Cu trupurile strălucind în lună
Ne vom iubi pe margini de destine
Nebun amant și tu, și eu nebună.
Frumos !
0
TNMonica, da` tu pătimești serios, nu te joci!
Poemul e mai mult decît un preludiu...
Poemul e mai mult decît un preludiu...
0
MPDan, la capitolul absenți mă încadrez și eu. Dar mai vin, din când în când, să postez câte ceva. De dor!
Mulțumesc pentru aprecieri!
0
MPdespre genul ăsta de patimi numai de bine :)
0
RCce dor mi-era sa te citesc...si sa te recitesc caci am mai \"vibrat\" o data la poemul tau care musteste de dragoste!! cand mi-e dor de poezie, te caut...
0
MPMi-e dor și mie de site, Rodica, de voi, de tine. Poate curând voi reveni cu texte noi, cel puțin așa sper.
Cel mai mult mă bucur să văd că încă nu m-ați uitat, chiar dacă am lipsit o perioadă destul de îndelungată.
Te îmbrățișez!
0
O iubire consumată “pân-la prăsele” extinde spațiul poemului până la extreme paroxistice, acolo unde “materia dorinții” se încarcă cu patimă și extaz.