Miruna Gavriliu

Sunt lungi diminețile În care îmi întind oasele pneumatice, Îmi ascut ghearele de marginea patului Până se tocesc Și îmi înghit cuminte limba despicată Până mi se opresc cuvintele Trag în

Dacă închid ochii și merg înapoi cineva îmi deschide ferestrele una câte una, ca să respir o dată și încă o dată, până învăț din nou cum e să schimbi ceva invizibil cu altceva invizibil.

Închid ochii. Tăcerea îmi ascute fiecare os Până când cartilajele dor Carnea doare Și mă-nfig încet în bancă, în trotuar într-un ghem de lumină, de fier, de bale și aur Ascultând în liniște

Dacă dau muzica mai încet pot să-mi citesc gândurile ca pe niște fraze în Braille la ieșirea dintr-un muzeu personal de relicve cuminți în care fie și numai o coastă de-a dumitale ar putea

Se întâmplă că nu pot uita mâinile celor cu degete subțiri și atât de precise încât pot cânta simfonii muritoare pe margini de pahar În timp ce alții stau cu ochii întorși spre fereastră

Nu ar fi trebuit să mă opresc din a citi Ca să mă scriu pe mine în autobuz, la școală, pe stradă, acasă în pat, cu mărul în mână Nu ar fi trebuit să ies din camera mea Ca

În seara asta am lecție de șofat din nou E greu - cu atâția cai putere prin vene cordul ambalat la maxim cu Dumnezeu țipând în dreapta - și mai ales dacă încurc pedalele de frână și de

Zilele astea am să-ți vorbesc într-o limbă pe care n-o știi Să te uiți la cuvintele mele ca printre cioburile unui geam spart de o minge în joacă La momentele care nu se suprapun Ciudat cât

Înca mai caut mirajul lunilor de aur și al merelor de argint Prin vagoane pline de lume albă și neagră și roză și violet Printre amprentele de mamă și de copil lăsate pe geamul de la mezanin

Un măr într-o mână - un pix în cealaltă Eva și Alba ca Zăpada vă poftesc călduros Către papucii desperecheați din marmuri albe și negre - să pășiți în surdina incantațiilor pentru musonul de

Promit să nu mai pun nimic la presat printre agendele vechi - să-ți scriu doar niște rânduri pe zdrențe albe pe care să le lansez tăcut la apă printre velele corăbiilor de hârtie, printre

Pot să mă așez lângă ochii dumitale flamabili, ușor volatili? Și să te rog să-mi privești coloana din așchii de metal și fibră de sticlă și cutia toracică sub formă de alambic; să-ți povestesc

Inima mi se împarte în două cozi și părul îmi zboară între două corduri Picioarele mele dansează numai pe două coarde ciupite Mă descompun și recompun caleidoscopic la fiecare jumătate de oră,

Am hotărât să-ți scriu în fiecare zi În fiecare lună, în fiecare an și să te mint așa cum nimeni nu te-a mințit până acum Mă aflu cu părul galben-roșu în spatele ferestrei - în fața

Peste noaptea albă cu margini aurii se semnează: femeia și cu tigrul său. Privim amândoi din tablou și din poză - tot în poză – Nici o secundă și nici o milicentimă mai departe de albul nopților

Demarăm în trombă dimineața devreme – trecem printre semne auto – Femeie roșu tigru galben inimă negru cărțile albe Oprim; coborâm Nu a avu loc nici un accident, nici o ciocnire. Pornim ca la

Hi, Ms. Pandora We have just opened your box And we\'ve seen what nice little presents you\'ve brought us. How very kind of you! Oh, do come in, please We were chatting about the usual stuff

Aceasta este lunga și trista definiție a cuvântului _________ Așa cum se găsește ea într-un cimitir de mașini Cât cuprinde cu ochii în afara orașelor În afara metropolei, Populat de mașinile

Nici acum nu știm în ce emisferă a sufletelor, a simțurilor, a umorilor ne aflăm Brândușele calde - de primăvară sau de toamnă? - întind mâinile mult prea necoapte plăpând spre scrinul

În seara asta am ales sa fiu o goeletă întoarsă în port Cu sufletul meu de ambarcațiune cu pânze înțărmurită și cu două catarge Hoinărind pe cheiul de lume încă neîncețoșat. \"Vederea încă

Acum, cât suntem încă mici Rostogolim mingi din porțelan de Saxa Prin salile de primire cu sfinși de coral Uitându-ne unul la celalalt Și amândoi împrejur la multiplicările fiecăruia, Ivite

Privește cum stau lucrurile: Peste umărul drept îmi port carnea-fluture Din care alți fluturi să își găsească nectar. Nu sunt altceva – - decât o mare nectarină pe care pasărea roc și

De ce plâng cerurile nopțile miere? Cu ce fel de carate se masoară lacrimile picate –sau în greutate? Cum înfloresc nuferii teferi larg pe plămânii umeziți cald cu mâl si cu apă Sărată?

Cum să te recunosc iubito-iubite? Eu am să port ochii atât de azurii și de larg deschiși pe dinăntru căutînd cutia neagră. Am trecut printr-un fatal accident Nu mai există supraviețuitori Nu se