Miruna Gavriliu

am întâlnit un papagal verde pe bancă în parc; nu-l învățase nimeni să vorbească, așa că doar ne-am privit. am dat binețe fetei care vindea fructe seci și mi-a răspuns cu un surâs într-o dungă

N-am mai scris de mult în limba asta pe care o împărțeam cu păduchii din cap și cu rădaștele din curte - limba asta fără margini și aproape fără cuvinte, crescută dintr-un aluat în care îmi băgam

Breathe in Breathe out - one lung in the sky, and the other buried deep underground nurturing fiery blossom earthquakes even if I cannot get back in time I know I shouldn’t be smoking Let

I won’t make you pancakes, I won’t buy Nutella for you It’s been a day of flying carpets and weather balloons across the skies of a black moon There is no morning and no night inside that

‘This woman does not exist’ - it said – ‘Her no-name is written all over my feathers On the smallest of my scales On the length of my hairs - Plus, she’s mocking the weather No eye of the

I’ve been allowing myself to hear the crickets grow and the old splendor in the grass sing, or maybe there is an emotional black hole that makes us all break in and fall down a triptych of

Am hotărât să-ți scriu în fiecare zi În fiecare lună, în fiecare an și să te mint așa cum nimeni nu te-a mințit până acum Mă aflu cu părul galben-roșu în spatele ferestrei - în fața

La șapte ani se învață scrisul – o limbă gata moartă Acum fac exerciții de iubire În continuarea celor de caligrafie – tot purceluși, bastoane și cu balonașe La șaptesprezece și mai apoi

“Nu m-am îndrăgostit de tine” Ca să-mi aud gândul mai bine Lipesc o ureche de ușă. “Azi tigrul șade trist”, Îmi spune Privind la ceasul care bate cu spatele-n perete ca un orfan. “Ia uite

Inima mi se împarte în două cozi și părul îmi zboară între două corduri Picioarele mele dansează numai pe două coarde ciupite Mă descompun și recompun caleidoscopic la fiecare jumătate de oră,

Înca mai caut mirajul lunilor de aur și al merelor de argint Prin vagoane pline de lume albă și neagră și roză și violet Printre amprentele de mamă și de copil lăsate pe geamul de la mezanin

Închid ochii. Tăcerea îmi ascute fiecare os Până când cartilajele dor Carnea doare Și mă-nfig încet în bancă, în trotuar într-un ghem de lumină, de fier, de bale și aur Ascultând în liniște

Să spargem seara ca pe un ou pe care putem să-l bem sau să-l aruncăm unii pe alții, ca într-un joc copilăresc, până rămânem cu coaja goală în palmă. Noaptea, când toți sunt jos și petrec

În fiecare zi port aceeași poveste atârnând de lobul urechii - o perlă din învelișuri de clipă peste clipă - cuvânt peste cuvânt ce fug și se întorc precum berzele la iernat, deasupra

Din liniile de pe caietul meu de școlarița Răsar mereu petale mici si mari de muceniță Pe care Pinocchio ți le-aduce-n dar Povești pentru copii mai mari. Poveste pentru ziua de întâi S-au

I think I should get lost and hide in time, in a vast nook of shrouded obsolescence Perhaps I cannot grasp this nonsense feeling that pushes through like a fully loaded steamer when the

Nici acum nu știm în ce emisferă a sufletelor, a simțurilor, a umorilor ne aflăm Brândușele calde - de primăvară sau de toamnă? - întind mâinile mult prea necoapte plăpând spre scrinul

A început într-o noapte de iarnă, nu foarte demult, când piciorul mi-a alunecat pe gheața subțire din fața patului, dintr-un labirint în alt labirint și apoi în altul, din nou și din nou până

Aceasta este lunga și trista definiție a cuvântului _________ Așa cum se găsește ea într-un cimitir de mașini Cât cuprinde cu ochii în afara orașelor În afara metropolei, Populat de mașinile

Dacă dau muzica mai încet pot să-mi citesc gândurile ca pe niște fraze în Braille la ieșirea dintr-un muzeu personal de relicve cuminți în care fie și numai o coastă de-a dumitale ar putea

În seara asta am ales sa fiu o goeletă întoarsă în port Cu sufletul meu de ambarcațiune cu pânze înțărmurită și cu două catarge Hoinărind pe cheiul de lume încă neîncețoșat. \"Vederea încă

Un măr într-o mână - un pix în cealaltă Eva și Alba ca Zăpada vă poftesc călduros Către papucii desperecheați din marmuri albe și negre - să pășiți în surdina incantațiilor pentru musonul de

Că ale tale sunt întinderile albe de hârtie - dar nu și urmele pașilor negri în labirinturi în miniaturi. Prea multe urme Graetel – nu mai găsești întoarceri Prin pădurea de firmituri de