Miruna Gavriliu

În seara asta am ales sa fiu o goeletă întoarsă în port Cu sufletul meu de ambarcațiune cu pânze înțărmurită și cu două catarge Hoinărind pe cheiul de lume încă neîncețoșat. \"Vederea încă

Acum, cât suntem încă mici Rostogolim mingi din porțelan de Saxa Prin salile de primire cu sfinși de coral Uitându-ne unul la celalalt Și amândoi împrejur la multiplicările fiecăruia, Ivite

Privește cum stau lucrurile: Peste umărul drept îmi port carnea-fluture Din care alți fluturi să își găsească nectar. Nu sunt altceva – - decât o mare nectarină pe care pasărea roc și

De ce plâng cerurile nopțile miere? Cu ce fel de carate se masoară lacrimile picate –sau în greutate? Cum înfloresc nuferii teferi larg pe plămânii umeziți cald cu mâl si cu apă Sărată?

Cum să te recunosc iubito-iubite? Eu am să port ochii atât de azurii și de larg deschiși pe dinăntru căutînd cutia neagră. Am trecut printr-un fatal accident Nu mai există supraviețuitori Nu se

Că ale tale sunt întinderile albe de hârtie - dar nu și urmele pașilor negri în labirinturi în miniaturi. Prea multe urme Graetel – nu mai găsești întoarceri Prin pădurea de firmituri de

Păstrez dialoguri cu oglinzile – ale mele ale tale Mă multiplic și nu mă împart Mă exprim în fire invizibile de mătase tăioasă Prin cioburi de soare blond Pot colora urmele vechi de melasă –

Când se mai opresc cuvintele de la Dumnezeu încoace Ori stau rotund pe limbă Și amar - chiar dacă sunt scoase din cutia de sus pe care sta scris reconfortant / analgezice / bitter suedez Și

Nu aruncati cu pietre in micul fantezist Mai bine povestiti ce vi s-a intamplat Ieri miazazi la ora 13 Cand vi se zbatea pleoapa stanga Pentru ca surorile siameze Miti si Miti Blau stateau sa

Mana continuand alta mana, dupa alta mana Care din toate stiu sa scrie ? Sa ne intoarcem la tine domnisoara Alice - Minune minunata - si sa ne minunam Nu numaram Pierdem sirul oglinzilor care

La șapte ani se învață scrisul – o limbă gata moartă Acum fac exerciții de iubire În continuarea celor de caligrafie – tot purceluși, bastoane și cu balonașe La șaptesprezece și mai apoi

Nu se pierde nu se câștigă cu nebunul alb-negru Rămânem cu dama de pică-valetul de pică “Schimbați, vă rog pachetul de carți cu altul mai potrivit” se aude interminabil în sala în care nu se

Există alchimie mai simplă decât ploaia de aur? Un lucru împărțit la mii de mulțimi în neștire – Și sunetul atunci cum se divide? Din armonii prelungi în clape diferite? Și mirosul? Din cameră

“Nu m-am îndrăgostit de tine” Ca să-mi aud gândul mai bine Lipesc o ureche de ușă. “Azi tigrul șade trist”, Îmi spune Privind la ceasul care bate cu spatele-n perete ca un orfan. “Ia uite

Poveștile n-au niciodata început sau sfârșit Se furișează Pe neștiute ca să înlocuiască Și soarele și luna Și măruntaiele. Ferice de cei îmbălsămați, Pot atât de ușor uita să mai

Din liniile de pe caietul meu de școlarița Răsar mereu petale mici si mari de muceniță Pe care Pinocchio ți le-aduce-n dar Povești pentru copii mai mari. Poveste pentru ziua de întâi S-au

Azi nu mă mai salvează cearșafurile Nici întinse, nici încordate Nici recentul om păianjen Care-mi zâmbește din benzile lui desenate. Și totuși am strâns cu râvnă - cum am mers eu pe două