Păstrez dialoguri cu oglinzile – ale mele ale tale
Mă multiplic și nu mă împart
Mă exprim în fire invizibile de mătase tăioasă
Prin cioburi de soare blond
Pot colora urmele vechi de melasă –
Când se mai opresc cuvintele de la Dumnezeu încoace
Ori stau rotund pe limbă
Și amar - chiar dacă sunt scoase
din cutia de sus pe care sta scris reconfortant / analgezice / bitter suedez
Și
Nu aruncati cu pietre in micul fantezist
Mai bine povestiti ce vi s-a intamplat
Ieri miazazi la ora 13
Cand vi se zbatea pleoapa stanga
Pentru ca surorile siameze Miti
si Miti Blau stateau sa
Mana continuand alta mana, dupa alta mana
Care din toate stiu sa scrie ?
Sa ne intoarcem la tine domnisoara Alice
- Minune minunata - si sa ne minunam
Nu numaram
Pierdem sirul oglinzilor care
La șapte ani se învață scrisul – o limbă gata moartă
Acum fac exerciții de iubire
În continuarea celor de caligrafie – tot purceluși, bastoane și cu balonașe
La șaptesprezece și mai apoi
Nu se pierde nu se câștigă cu nebunul alb-negru
Rămânem cu dama de pică-valetul de pică
“Schimbați, vă rog pachetul de carți
cu altul mai potrivit”
se aude interminabil în sala în care nu se
Există alchimie mai simplă decât ploaia de aur?
Un lucru împărțit la mii de mulțimi în neștire
– Și sunetul atunci cum se divide?
Din armonii prelungi în clape diferite?
Și mirosul?
Din cameră
“Nu m-am îndrăgostit de tine”
Ca să-mi aud gândul mai bine
Lipesc o ureche de ușă.
“Azi tigrul șade trist”,
Îmi spune
Privind la ceasul care bate
cu spatele-n perete
ca un orfan.
“Ia uite
Poveștile n-au niciodata început sau sfârșit
Se furișează
Pe neștiute ca să înlocuiască
Și soarele și luna
Și măruntaiele.
Ferice de cei îmbălsămați,
Pot atât de ușor uita să mai
Din liniile de pe caietul meu de școlarița
Răsar mereu petale mici si mari de muceniță
Pe care Pinocchio ți le-aduce-n dar
Povești pentru copii mai mari.
Poveste pentru ziua de întâi
S-au
Azi nu mă mai salvează cearșafurile
Nici întinse, nici încordate
Nici recentul om păianjen
Care-mi zâmbește din benzile lui desenate.
Și totuși am strâns cu râvnă
- cum am mers eu
pe două
