Poezie

Poveste veche

2 min lectură·23 ianuarie 2007

Mediu

Nu ar fi trebuit să mă opresc din a citi

Ca să mă scriu pe mine

în autobuz, la școală, pe stradă,

acasă în pat, cu mărul în mână

Nu ar fi trebuit să ies din camera mea

Ca să cunosc bărbați și femei

Să colecționez autografe

pe piele, pe cord, pe ceafă,

sub limbă, pe fluierul piciorului,

ba o dată și pe umărul stâng - sau drept, - aruncat din greșeală.

Probabil că s-a ajuns iar la un \"eu\" și un \"tu\"

dintr-o saga recenta, scrisă pe lujere roze de carne -

Fără muzici romantice și fără petale de trandafir

În care fiecare încearcă să-și ardă câte una dorințele - pe rând

Și când \"eu\" adoarme în imponderabil lângă \"tu\"

Se subțiază cât ultimul corn de lumină

ca atunci când coboară mult o pleoapă neagră, fără să se închidă,

în nopțile cu lună,

După care se trezește invariabil,

se duce ca în oricare dintre dimineți la metrou

Și își măsoară vârsta în bătăile inimii,

Între cifrele roșu-pătrate de ceas,

Dreptunghiul cu expo ideal mariaj

Și bătrânelul robust și simpatic cantand exclusiv

\"For I can\'t help falling in love with you\"

Ce bine - îmi spunea un refren cineva mai demult, acum vreo câteva sute de file

- ce bine dacă ți-ai găsi pe cineva ca tine!

De ce?

Ca să ne măsurăm în ochi iară și iară

același albastru infinit?

002.200

Miruna Gavriliu. “Poveste veche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-gavriliu/poezie/227198/poveste-veche

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.