filiație

o poezie frumoasa, sensibila. mi-a placut aerul de prospetime si nostalgie.

O poezie construită din amarul realităților:

„ai mei au amândoi mâini butucănoase
retezate”

„tatei i se înnoadă gândurile sub frunte
și supărările în mărul lui adam”
„chipul mamei e împietrit
într-o amăreală prea veche și prea inutilă”

La capătul opus:

„eu am degetele lungi și nervoase”
„râsul plânsul și alte câteva
aleargă mereu pe figura mea”

Imagini simple, o curgere ușoară a gândurilor, o simplitate ce mă atrage.
Cred că toți ne identificăm cu „micul prinț” într-un moment al vieții.

„păpușa doris
și micul prinț
cu ei am mereu tendința să semăn
mai ales când cerul e limpede ”

Recunosc, m-a impresionat.

Doru Emanuel

Daniel, mulțumesc, nu știu cât de multă \"prospețime\"...
Doruleț, mulțumesc de trecere, nu e musai un amar al realității, lumea e cu bune și cu rele, important e ce facem noi. Simplitatea pe care ai observat-o tu, am simțit-o și eu, au curs ușor versurile, parcă singure. Te mai aștept uneori, când îți mai amintesc de micul prinț.