Poezie
autoportret
1 min lectură·
Mediu
mă frâng astăzi mâine râd în hohote
cuminte rebelă frivolă timidă
uneori umblu goală prin lume
privirile le aștept le caut
fug de moarte, liniștea ei mă-ntristează
uneori stau doar cu picioarele în apă
cu trupul adunat să mă regăsesc
cu umerii strânși în palme
ale mele sau ale altuia
sunt zile când iubesc cu patimă
fără să desfac toate petalele
ca să tânjești mai mult
piruete nebunești văzduh de flacără
alteori cos nasturi și mă întreb dacă vii
imaginez culoarea mobilei din sufragerie
numărul cărților și glasul copilului
strâns în sufletul meu
uneori plâng cu fața înfundată
în blana prietenului meu bun
care așteaptă să treacă
sau înșir dorințe pagini de inimă doruri
ceruri albastre sau vineții
la gâtul celor aproape
de cele mai multe ori
înot prin tăvălugul ceasurilor
căutând gingășia curcubeului
mă-nvăț și încerc să-mi zâmbesc
024.362
0
- uneori stau doar cu picioarele în apă
- alteori cos nasturi și mă întreb dacă vii
- plâng cu fața înfundată
în blana prietenului meu bun
Textul însă e prea narativ, parcă e făcut din note de jurnal. Încearcă să te vezi cu alți ochi decât cei reali și va ieși un autoportret mai neobișnuit, mai ascuțit, mai memorabil. Nu mă aculta,
tama