Miron Manega

Tânărul artist rătăcitor a rămas în New York până în 1978, după care s-a întors în Europa, în Elveția (mai întâi la Zurich, apoi la Berna). În 1980 se afla deja la Paris, oraș pe care nu l-a mai

Scriitor, vicepreședinte al USR, doctor în economie, senator. Președinte al Uniunii Armenilor, dar susținător fervent al interesului național românesc. Familist cu reputație de mare cuceritor.

Cutumele educației culturale ne învață că opusul bunului gust este kitsch-ul, că snobismul este dușmanul relației autentice cu un context artistic sau social, că surogatele sunt nocive. În parte,

Slide-show la o piesă muzicală de GABRIEL TORA. Versuri: MIRON MANEGA. Fotografii: AUREL MIRON MANEA (preluate de pe www.aurelm.com).

După o intensă și consistentă experiență artistică trăită în mediul bucureștean, Adrian Costea s-a hotărât să plece din țară. Singura posibilitate era însă în Israel, contextul favorizant fiind

George Bernard Shaw spunea că nimeni nu poate fi specialist pur, fără a fi idiot în sensul strict al cuvântului. Afirmația, cu toată plasticitatea ei, este discutabilă, dar ofertantă în perspectiva

Îmi permit să postez acest text pentru că face vorbire de o inițiativă culturală îndrăzneață și dificilă care poate fi, în cazul reușitei, un demers de importanță națională. Acest proiect se află în

Poezie în lectura autorului

Eminescu nu a fost doar poet și gânditor, ci și un mare jurnalist român (cel mai mare) și, în această calitate, primul analist economic și politic din istoria României. “Diagnosticele”,

- Care ești, mă, la poartă? - Eu sunt, nea Mărine! A’ lu’ Nică-a’ lu’ Manega, din Morunglav... - Din Morunglav... Asta e prin părțile Romanațului... - P-acolo, p-acolo... țâne câinele ăla, că-mi

Visase un rug. A doua zi l-au găsit în zăpadă ars.

Ultima ordonanță de guvern a noilor slujitori ai poporului (ministru, în latină chiar asta însemna: servitor al poporului) este aceea de a-și mări salariile cu 25%. Este stupefiant și jignitor

Ieri, la Cimitirul Eternitatea din Iași, a fost condus pe ultimul drum poetul Cezar Ivănescu. Fusese adus de la București cu mari eforturi din partea cîtorva prieteni, căci apropierea sărbătorii de

Petalele trandafirului se vor închide ca un clește peste degetele întinse spre profanare va sfîrîi zvîrcolindu-se spurcata iluminare a tăgăduirii sinelui îmbătat de vinul pierzării - o,

În abatorul de gînduri, un schimnic Se închina la zeul potrivnic. Cînd se dezbrăcă de sutană Se prăbuși întîia icoană, Apoi altarul, apoi toată zidirea, Pe urmă locul, pe urmă