Partidul Democrat are o problemă: din punct de vedere juridic, nu există!

Partidul din care a făcut parte, până la alegerile din decembrie 2004, președintele României este, din punct de vedere juridic, nul. Adevăratul Partid Democrat s-a înființat pe 26 decembrie 1989, în clădirea Comitetului Central. Fondatorul acestui partid este revoluționarul Viorel Rînghilescu. Platforma program a fost citită de acesta în fața camerelor și transmisă, prin agențiile străine, pe posturile Tv din întreaga lume. Documentele de înființare au fost depuse la tribunal pe 11 ianuarie 1990. Dar, cu alți membri fondatori, majoritatea maghiari. În momentul de față există suficiente dovezi scrise, filmate, fotografii și declarații care confirmă “furtul” paternității PD. Viorel Rînghilescu, rezident în Olanda (după ce a fost izgonit din țară, sub amenințarea cu moartea, în 1990), a revenit în România pentru a-și revendica partidul. Pe 26 mai, el a trimis la președinție o scrisoare prin care solicita lui Traian Băsescu o întrevedere. Nu a primit nici un răspuns. Zilele acestea Viorel Rînghilescu va depune în instanță dosarul unui caz care poate releva un fapt fără precedent: inexistența de drept a Partidului Democrat pe care l-am votat în alegeri. Un PD format din maghiari Dosarul de înființare a Partidului Democrat estre lovit de nulitate încă de la prima pagină: data este eronată (11.01. 1989, în loc de11.01.1990), numărul semnăturilor nu concordă cu lista numelor (sunt mai puține), iar pe documentul dactilografiat este făcută o adăugire de mână. Mai departe, în statutul partidului nu sunt decât semnăturile, lista explicită a semnatarilor lipsește. Urmează platforma program a partidului, atașată și ea la dosar, dar care este datată 26.12.1989. Iar în tabelul nominal cu membrii fondatori ai Partidului Democrat (“Partididului”, cum este scris), din cele 41 de nume 26 sunt nume ungurești, aparținând unor persoane neparticipante la revoluție. Iar unul dintre nume, Dani Eva, e trecut de două ori. Ca să nu mai vorbim că sunt vreo trei Remenyik (Sandor, Ildiko și Istvan), doi Hadnagy-Rottestein (și un Rottestein Robert), doi Csako-Laszlo, doi Agardi, doi Dani Kalman, doi Darko și trei Suto. Restul sunt români sau de etnie incertă. Nume de cod: “Benedict” O altă ciudățenie a documentelor depuse la TMB este aceea că, dintre cei 13 membri ai “Comitetului Național Provizoriu” al Partidului Democrat (care au semnat solicitarea de înscriere), șase nici nu se regăsesc pe lista membrilor fondatori: Dincă Dumitru, Coiciu Viorel, Grigorescu Alexandru, Nicolae Costel, Popa Octavian și Ștefănescu Adrian. Adică, deși nu făceau parte din partid, făceau parte din comitetul de conducere al partidului. Dar parcă mai contează? Parcă a contat vreodată? Și, oricum, în acest moment, discuția nu se mai poate purta în termeni juridici pentru că e tardiv, atât sub aspect civil, cât și penal. În perspectiva legitimității istorice lucrurile nu stau însă chiar așa, iar ca imagine a partidului situația e dezastruoasă, mai ales pe plan extern. Pentru că PD-ul este unul dintre partidele din Alianță, iar Traian Băsescu a fost propulsat în alegeri de acest partid. Care are o mare problemă, căci s-a constituit nu numai pe bază de fraudă grosolană, ci și, conform declarațiilor lui Viorel Rînghilescu, prin teroare și amenințare cu moartea. Iar autor nominal al actului de teroare este nimeni altul decât Cazimir Ionescu, actualmente membru marcant al CNSAS. Ceea ce ne duce cu gândul la numele de cod “Bebedict”, de care scria “Gardianul”. “Ceaușescu era mort când a fost împușcat!” “Pe 24 decembrie dimineața, a venit în clădirea CC-ului Sergiu Nicolaescu, însoțit de un militar. Avea în mână o sacoșa și era foarte agitat” – povestește Viorel Rânghilescu. “Întreba întruna de Cazimir Ionescu, care nu era momentan acolo. Mi-am dat seama că deține o informație importantă, pe care nu voia să ne-o comunice nouă, revoluționarilor. L-am rugat pe Tara Tiberiu - acum pot să-i spun numele, căci au trecut 16 ani – să afle care-i misterul agitației lui Nicolaescu. Tiberiu s-a dus la soldat și, după ce l-a cam înghesuit, a aflat un lucru care acum pare de necrezut: Ceaușescu murise în dimineața acelei zile de 24 decembrie. Am aflat după aceea că procesul avusese loc pe 23 decembrie. Deci, când a fost executat, Ceaușescu era deja mort. Plutonul de execuție a tras într-un cadavru... Soldatul n-a știut să spună care a fost cauza decesului, a zis că a murit pur și simplu. Această veste, plus multe alte lucruri suspecte care s-au întâmplat în acea zi, m-au făcut să cred că se pregătește un mare circ... Ceea ce, se știe, s-a și întâmplat...” “Am ordin de la Cazimir Ionescu să vă împușc!” “Atunci, împreună cu un grup de revoluționari, am luat hotărârea să înființez primul partid politic” – continuă Viorel Rînghilescu. “Am lucrat la asta toată ziua de 25 decembrie și toată noaptea care a urmat. A doua zi, pe 26, la ora 7.00, Dan Iosif a anunțat public primul miting democratic, pentru ora 15.00, chiar în clădirea CC-ului. Așa se face că toți ziariștii străini din București s-au adunat acolo. În fața lor, am anunțat înființarea Partidului Democrat și am citit platforma program. Imediat după asta au început să se dea anunțuri la radio și televiziune că în clădirea CC-ului se află un grup de teroriști care trebuie exterminați. Tancurile din piață și-au îndreptat tunurile spre clădire, iar generalul Gușe (care primise ordin să ne execute) a venit personal să vadă despre ce fel de teroriști e vorba. Când s-a lămurit, a calmat lucrurile, a anunțat că nu e vorba de teroriști și a refuzat să execute ordinul. Părea că totul a reintrat în normal până când, la vreo două ore, a venit căpitanul Mihai Lupoi însoțit de un grup de uslași înarmați și, cu pistolul în mână, ne-a somat:\"Aveți cinci minute să părăsiți clădirea. Dacă nu, am ordin de la Cazimir Ionescu să vă împușc!\". Am plecat, sub escortă, din clădirea în care până atunci luptaserăm. Totuși, trebuie să recunosc, Lupoi ne-a mai spus, în șoaptă, un lucru pentru care trebuie să-i mulțumesc: Nu vă duceți acasă!”. Acest episod din data de 26 decembrie 1989 a fost prezentat de Viorel Rînghilescu și generalului Dan Voinea (cel care se ocupă de dosarul Revoluției), într-o plângere adresată acestuia pe 23.12.2005. Nu a primit nici un răspuns, așa cum nu a primit nici de la președinte. Și nici nu va primi.