Săracu\' Amza

- Care ești, mă, la poartă? - Eu sunt, nea Mărine! A’ lu’ Nică-a’ lu’ Manega, din Morunglav... - Din Morunglav... Asta e prin părțile Romanațului... - P-acolo, p-acolo... țâne câinele ăla, că-mi rupe pantalonii! - Care câine mă, că n-am...? - Nici eu n-am pantaloni... N-ai prin casă vreo pereche în plus? - Așa e, mă, băiete, ești gol ca napu’!... Da’ ce pățiși? - Pățâi pe naiba, nea Mărine... Fusei la ștrand, să mă scald, și-mi furară unii hainele. - La ștrand... În Băilești... noaptea-n amiaza mare... Zi mai bine că fuseși la Leana lu’ Zăpăcitu și te prinse bărbatu-său cu țâța-n gură și cu mâna la căldură... Și-n loc să nimerești ușa, nimeriși geamu\'... Uite, ia trelingu’ ăsta. E al lu’ Sucă. A fost și el la “ștrand”, acum trei nopți... A venit acasă cu plantație de vinete la ochi... Tu scăpași ieftin, bag samă... Vrei un pahar cu zaibăr? - Vreau, nea Mărine, că mi-e o foame de n-am unde dormi la noapte... - Ai grijă cu vorbele, băiete. Nu folosi ce-i al altuia, că te vede Dumnezeu și te bate... Astea sunt cuvintele lu’ Papaiani, când îl juca pe Păcală... - Ai dreptate, nea Mărine. Da’ n-o fac dinadins. Mă pomenesc, așa, că spun cuvinte pe care le-au spus alții, înaintea mea. Uite, bunicu-meu, Dumnezeu să-l ierte, avea o vorbă: “De trei ori o tăiai și tot scurtă rămase”. Acum, eu ce să fac? Să n-o mai spui? Și dacă n-o mai spui, nu se pierde? - Mă, băiete, tu nu ești prost. Nu ești prost neam... De ce ziseși că veniși?... Că n-o crezui pe-aia cu ștrandu’ și cu hainele... Iar cu Leana lu’ Zăpăcitu făcui eu o glumă... - Venii c-un rost și cu o treabă, nea Mărine. Și n-am haine, că așa venii pe lume. Curat, luminat, de Maica Precista lăsat... - Iar spui vorbe vechi... - ... Venii, nea Mărine, să-mi spui taina dumitale. - De unde știi că am vreo taină? Și la ce-ți folosește s-o afli? - Îmi folosește, nea Mărine, că mi-e frig. Mi-e un frig d-ăla care nu trece decât cu răspunsuri... - Da’ frică nu ți-e? - Ba mi-e frică. - Atunci îți spui... Uită-te la mine, băiete: ce vezi tu, nu e adevărat. Eu nu exist... Nea Mărin nu există. Dar trăiește... Așa mă făcu Amza Pellea... Săracu’ Amza! Muri el, ca să trăiesc eu.