1. A început să ningă -
atunci când nu credeam a mai fi.
când voios mă pregâteam de primăvară și de viață
s-a întors ca un ecou refuzat de idee și de moarte.
2. Iubirile care încep
din sânii cuvintelor închiși într-o secundă albă
curgea laptele cunoașterii
până la buzele leproșilor unde se amesteca
cu balele rugăciunii de mântuire
purtau în mâini vindecări ascuțite de
să mergem cu 62 , fără bilet , până la gară
să scăpăm de amendă alergând controlorii
pentru încă una. doar cei aleși știu
că astfel pot anula orice contravenție
a naturii.
să privim prin
Am o brichetă... vrei să ne cunoaștem ?
pe tata nu mai apuc să-l văd decât
pe la miezul nopții.
atunci când în mijlocul fazei de emergență spirituală,
apare de la muncă.
tata e zidar.
are
mă gândesc c-o eternitate fericită,
într-un paradis fără griji.
ar fi o povară.
iubesc,deci Doamne, pământul din care
m-ai făcut cu trudă,
și eu ca o Iudă,
repede te-am vândut.
deci
e frumoasă iar.
ce trist că are chelie.
se-mparfumează grăbită c-un șprei ieftin
cred că era rexona,
era frumoasă iar.
când ochii plini de lacrimi
se contopesc într-un sărut
cu zarea - ori cu
Voi dispărea curând de pe lista neagră ! HA HA
m-am obișnuit. este o stare de amorțeală teribilă
atunci când numele îmi este zugrăvit acolo cu atâta indiferență.
Voi dispărea curând pentru că alți
în ultima vreme
mă cărau cu roaba.
Îmi înjurau burta enormă.
De pe vremea lui Iuda
nu mai trăiseră oamenii așa de bine.
Spre seară speram ochii la felinare
din când în când mă mai duceau
Descompunem durerea în mici entități dureroase
când soți vitregi precum florile depărtate bărbat-floare
și femeie-floare se unesc sub o roditoare iubire,
doar prin zborul neștiutor al unei insecte
Am 12 ani împliniți de curând și aș vrea să am o iubită, dar nu știu cum să îmi procur una.
Am un coleg care are penisul puțin înclinat spre stânga! Ce să facă?
București fm
Sunt o persoană
Natalia își spuse...
”și Dumnezeu ține lumea-n El”
și privind piramidele imaginare din clepsidră șopti..
că parcă nu-s cuvintele ei.
Dar cine să fi vorbit oare ?
e vorba despre intersecția
Se făcuse noapte - una atât de plină
încât niciun fascicul de lumină nu putea evada.
Soarele ieșise la pensie de veacuri
și un frig istoric bântuia scheletele rânjite cu ochii spre apus
Mă
sâni mișcători plimbându-se pe farfurie
nici prea mari, nici prea mici
perechi-perechi, uniți din iubire, sau din interese economice
îmbrăcați în pânze, catifele și ascensoare
gânduri umblând
în iarna aceasta poetului nu i-a mai rămas
niciun picior bun, niciun gând curat
merge în coate cu mâinile căutând tuberculoasele intestine ale fluturilor marini pentru a le urmări în plin proces
Exceptând inepuizabilele resorturi de interpretare pe care poezia lui George Bacovia le oferă la fiecare lectură, aceasta se mai remarcă și printr-o profundă problematizare a raporturilor
Și dacă fiecare cuvânt ar putea avea
un soclu semantic suficient de încăpător
atunci nu s-ar mai risipi polenul de pe picioarele albinelor cu defecte din fabricație, care neștiutoare, risipesc
din gara pe care o iubesc eu
nu mai pleacă decât unșpe trenuri pe zi.
la ore aproape fixe , aproape coapte.
navetiști . copii fără încățări.
-sudoare-
pungi colorate, zarzavaturi, fructe
În țara mea, câinii nu mor niciodată,
iar ceasurile au în culcușul lor
câte un pitic care face
tic-tac...tic-tac...tic
tic..
tic
tac.
învață să vorbești
semne de circulație și
mai ales să
dar dacă în altă viață,
și fără pretenții de metempshioză,
m-am văzut o linie neagră, densă și plină
ca aceea a ochilor tăi înconjurând
c-un gard electric inima mea,
ca-n dimineața de
nu, eu nu aș putea niciodată să stau la colț, în genunchi
când mama mă pedepsește pentru că nu am ascultat-o
să nu mai cresc decât în somn, că atunci e mai sănătos, mai liber aproape
și le-am spus țânțarilor din cimitir
mă băieți, de ce vă riscați voi viața
pentru o gură de sânge bolnav,
când colea, la doi pași, iote o duduie culege flori să le așeze pe pieptul rece - ca de
Pe la 1560 și ceva într-un sat trist din Normandia
Eram eu și tu și Sfântul Laurențiu,
Călăii erau în fierbere
Pregătind grătarul ațâțau focul
Smulgeau hainele sfântului, dezgoleau un trup plin
cad pereții grei de vise
și clopotele bat în gol
să plece caii bătrâni de grabă,
și moară păcatele sub tropotul lor.
plâng icoane părăsite
de vântul care suflă prin altar,
candelabre negre,
1.Astăzi am luat liftul de la ultimul etaj
Și am gustat cu sete din felurite păcate.
Ultimul cel mai dulce.
Am coborât pe la șapte,apoi am ajuns la trei
și mai departe.
2.Am întâlnit
MR