Onomastică. Perspective

Și dacă fiecare cuvânt ar putea avea

un soclu semantic suficient de încăpător

atunci nu s-ar mai risipi polenul de pe picioarele albinelor cu defecte din fabricație, care neștiutoare, risipesc natura.

și dacă aș fi tramvaiul unu - și uneori sunt

n-aș ezita întâlnind fata visurilor mele (un vagon roz V2A)

să o calc în picioare. întocmai cum strivești strugurii pârguiți înroșindu-ți cu sângele lor, paloarea profetică din tălpi - întocmai aș dezmembra-o sub mine.

piesă cu piesă

șurub cu șurub.

și ea plânge și nu știe de fapt cât de mult o iubeam

fiindcă am zis - mă, nu are față de rufe să o agăț în cârlige pe sârma bătută de vântul turbat.

și ea geme - nu știe că murind

rămâne fata visurilor mele!

Tot așa gândeam trist

că astăzi ați uitat cu toții

să veniți cu tort și lumânări

e ziua în care mi-am ales să mor!

da, da... chiar peste fix o secundă

Mulți ani să moară! Mulți ani să moară!

Păi mulți mă că eternitatea asta mi se pare cât un flacon

cu metavisină. Cum nu știi ce-i aia?

Auzi respirația? Nici ei nu știau

că timpul optim pentru resuscitarea unui mort

este de 40 de minute.

dup-aia tra la la.

Pragul critic de 80 de unități.

E distractiv, fiecare e liber să-și aleagă ziua morții.

plata se face în rate